Andiamo
Rară iubire.
Rară prietenie între femei de o asemenea intensitate.
Rar se întâlnesc cele mai frumoase gânduri și cuvinte într-o singură carte.
Și totuși s-au întâlnit. În „Andiamo”.
Îmi plac cărțile noi, cu pagini lucioase ce miros a tipar proaspăt.
Îmi place să le citesc noaptea, cu geamurile larg deschise și să respir răcoarea întunericului.
În două nopți de „Andiamo” am râs și am plâns deasupra literelor în care îmi recunoșteam amăgirile și dezamăgirile.
Am plâns de frumusețea acestor femei, de talentul lor. De frumusețea vieții și-a iubirii.
Am selectat bucăți de text și de suflet care merită a fi reținute.
- L-aș fi întrebat mai mult. Aș fi cerșit explicații, m-aș fi văicărit, dar nu am avut curaj. Din politețe, din frică, din prefăcătorie, din rușine am decis să joc rol de doamnă surâzătoare, serenă, care privește întrega lume de la înălțimea splendorii ei.
- Bănuielile îți sfredelesc inima, dar îți lasă întotdeauna loc perfid pentru încă o speranță, pentru încă o zi de agonie. În schimb dovezile trădării aduc durere de moarte, dar aduc și singura șansă de vindecare. După trădare, potopul. După potop, înseninarea.
- Ficatul meu nu mai procesează impostura din politică, mass-media, învățământ, afaceri.
- Iubirea mi-a asigurat întotdeauna imunitate la mocirlă.
- Atunci când pământul meu nu mi-a mai recunoscut pasul și când bărbatul meu nu mi-a mai recunoscut plânsul, am plecat.
- Eram virgină și îndrăgostită veșnic, dulceag, sfâșietor, însă mă purtam ca și cum învârteam pe degete sufletul băieților.
- Pe fetița mea am iubit-o cu o dragoste de moarte, dureroasă, nebună, din clipa în care mi-a fost pentru prima dată îngăduită privirii.
- În Canada proștii mei preferați sunt cei care după ce mimează cabotin că uită limba română, îi corectează arogant pe românii care vorbesc engleza.
- Nu prostia în sine îmi creeează repulsie, ci tragica ei exhidare.
- Mă rog în gând să-mi găsesc dragostea liniștită, care nu doare, care nu deznădăjduiește, dragostea care nu se teme de frumusețea altor femei.
- Vor mai trece anotimpuri peste gândul meu până să învăț să uit, la fel de repede cum știu să iert.
- M-am îndrăgostit de el fără șansă de scăpare. Fără îndoieli, fără ezitări, fără țicneli.
- În noaptea aceea ne-am iubit cu deznădejdea tuturor vieților pe lângă care trecuserăm din greșeală.
- Precizia nemțească vine de la nopțile destinate exclusiv odihnei.
- Duc în mine dorința vertiginoasă de-a mă întoarce la esențe, la simplitate, la nimic.
Probabil trebuia să încep cu prima pagină, pe care scrie: „Pentru Ileana, mări de viață plină de iubire senină. Alice Năstase Buciuta”.
Sursa
2011-06-12 23:38:12