Dacă nu ar fi fost viața…

…nu am mai avea șansa să greșim.Să putem să analizăm ce facem bine și facem rău, căci omul prin asta se evidențiază prin viața, ori e bun ori e rău.

Mă bucură faptul că mai avem puterea să greșim, pentru că e esențial și vital pentru omenire.Toți greșim, toți trebuie să greșească odată pentru viață, așa e mai bine, e mai puțin rău.Mai dificil rămînem la capitolul să iertăm,aici avem limite, aici nu prea aveam șanse și sentimentului de dezamăgire îi revine mai multe puncte. Iar cu vina nu ne mai rămîne decît să trăim cu ea și să încercăm să schimbăm lucrurile în mai puțin rău.

De fapt, discursul ăsta are un motiv și un scop.Eu nu pot privi persoana și vorbi cu el despre așa lucruri, dar fac în modul care îl știu eu cel mai bine, în scris.Deci, eu am greșit.Dar m-am vindecat.Acum nu îmi mai rămîne de supraviețuit mai departe și să înțeleg să nu fac conclzii pripite și să las viața să mă conducă prin mine.

Eu am înțeles una ,că mai mult doare că îți pierzi prietenul, celelalte în momentul ăla nu contau.Putem continua la nesfîrșit.Dar trebuie uneori să facem ceea ce trebuie și cînd trebuie.

Sper că ai înțeles că e dedicat ție.La mulți ani!

 p.s.:bonus: