Spirit de pisică.

O nuanţă uşoară de gelozie care a fost reprimată repede şi gustul dulce acrişor al unei felii de lămîie presărate cu zahăr.
Ţi-aş spune că nu aşa se face, aş strîmba din nas şi aş striga “aşa nu-i bine” .
Fără sprîncene încrucişate şi smiorcăieli copilareşti. Nu.
Nu te uita la mine. Nu o să vezi nimic. Tot ce am avut e împrăştiat în diferite colţuri ale acestui pretutindeni. În tine.
M-am speriat degeaba. Pot. Şi pot uşor.
Mi-e bine. Stai liniştit. Mi-e mai bine decît credeam eu că îmi poate fi.
Cred că încercam să asociez reacţii normale unor întîmplări şi unor oameni.
Examen la franceză amestecat cu musical mood. Ochii tăi mă încălzesc din orice poziţie.
Aș vrea să nu mă mai privești așa. Așa cum? Așa… că nu știu cum să te privesc înapoi, mai bine te evit.
Port părul aranjat fantezist şi citesc manuale de franceză ţinînd în braţe un motan străin mai portocaliu decît Garfield. Un fel de roşu pe culoarea fildeşului şi ceva extrem de pufos, persan şi care toarce. Frumos.
Cireşe coapte. Tricoul tău. E cel mai frumos tricou pe care-l am.

Ştiu să recunosc atunci cînd greşesc şi plîng des după oameni. Mi-e ciudă.

Ar trebui să fac depresii că am examenele alea mari care îmi dau bătaie de cap. Să mă îngrijorez şi de criză.
O bere rece întotdeauna o să-mi permit să-mpart cu tine. Cîteva zile-n cort la mare nu-s irealizabile material.

Mă bucur că are cine să mă sune seara cînd mă relaxez în baia cu spumă şi să îmi spună : Diana, te-am sunat să îţi dau marea la telefon!
Tu, ştiu ce ţi-ai fi dorit. Acelaşi lucru pe care mi-l doresc eu după o lună.