Care este prețul demintății la clasa noastră politică?

Recent în presă s-a strecurat știrea că pentru fiecare vot unlele partied sunt gata să acorde câte 100 de lei. Informația că voturile se cumpără nu este nici de azi și nici de ieri. Mi interesant mi se pare prețul la care unii cetățeni sunt gata să-și vândă demnitatea și onarea. Pentru aceștia nu mai contează cine și prin ce metode va ajunge la putere și ce e mai rău – nu contează nici propria liberate pe care o vând pe bani mărunți pentru ca în următorii ani să rămână tot așa de săraci și bătuți de soartă.

E un semnal de alarmă la care prea puțini s-au încumetat să atragă atenția. E un semnal că puterea riscă să ajungă pe mâini greșite și la un moment dat am putea să ne pomenim robi unui sistem inuman la care noi înșine am contribuit primid ca mită această sumă derizorie de 100 de lei.

S-a vorbit că acesta nu este un fenomen așa de răspândit în țară pentru a i se da o așa mare importanță. La un moment dat s-a pus problema  de a supraveghea și chir a controla pe cei care vor să-și exprime votul. Nu ne mișcăm oare într-o direcție greșită cu astfel de metode de abordare a problemei ivite?! Nu aș vrea să cred că o să devenim o laternativă a unui lagăr ideologic de tip nou în care valorile să fie substituite exclusiv bunurilor materiale. Cortina de fier ar putea ajunge un simplu manej pentru copii în acepțiunea celor ce vor să vină.

100 de lei la rata de schimb  de astăzi a Băncii Naționale ar însemna cam $8-9. Simplu fapt al acestui calcul îmi amintește de un studiu al unei asociații americane care a socotit cât i-a costat pe finanțatorii întregii campanii prezidențiale mandatul câștigat a lui Obama la cârma SUA. Acești cercetători au ajuns la concluzia că pentru fiecare alegător în medie s-a cheltuit câte $3 și aceasta nu prin mită electorală ci din publicarea informațiilor ce țin de programele politice pe urmatorii 4 ani. Revenind în Moldova putem doar să ghicim cât bănărit a fost aruncat în aerdoar pe panourile publictare și banerele care sunt afișate la toate colțurile de stradă. Unii analiști spun că suma reală a acestor cheltuieli ar fi de 4-5 ori mai mare decât cea declarată oficial, dar cine se mai gândește la nevoiașii din țară, la orfani sau la bătrâni?!

Cele 70, 80 sau chiar 100 de miloane de lei cheltuiți aiurea pe campania electorală numai în Chișinău ar fi adus un zâmbet pe față bătrânilor care au muncit toată viața pentru noi, ar fi fost un început de cale pentru copiii orfani din centrele de plasament, ar fi fost buni pentru câte un apartament tinerilor…

Ne întrebăm de unde apar acești bani? Dar unde dispar fomdurile de la Banca Modială, Fondul Monetar Internațional  sau alte organisme financiare externe?! Prin presă numai vezi că e motiv de bucurie – Moldova a mai primit o tranșă de cateva milioane.

Nu ne vindem noi țara fără să știm oare?!