Lectorium Politique

Stimate domnule Tanase, sunt de acord cu dumneavoastra ca nu a fost cea mai reusita metoda de a protesta.  La termenii folositi de dumneavoastra o sa ma opresc la sfarsit insa acum as vrea sa iau articolul acesta de la capat:

1. “Nu regret înregistrarea, deoarece este o decizie perfect legală, bazată pe art. 16 din Constituţie, egalitatea cetăţeanului în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi art. 31, care garantează libertatea conştiinţei” – daca e sa fiti sincer in fata inaintasilor dumneavoastra parinti, bunici iar pe de alta parte asupra in fata copiilor si mai tarziu a nepotilor dumneavoastra chiar credeti ca a fost un gest moral? Nu o sa va doara inima cand in Chisinau vor aparea moschei si minarete? Cand pe la casele copiilor si nepotilor dumneavoastra o sa mearga misionari islamici cu propaganda coranului? Oare doriti sa spuneti ca stefan nu a fost destul de tolerant? sau ca Brancoveanu a murit degeaba pentru tara aceasta nevrand sa se converteasca la islam?

2. Reactia intarziata a mitropoliei ortodoxe intr-adevar a fost una neavenita anume in campania electorala dar de ce considerati “efortul de a asigura drepturile şi libertăţile cetăţeneşti la libertatea religiei” este o calitate pozitiva cand aceste eforturi sunt indreptate impotriva majoritatii populatiei care este, se stie bine, orotodoxa?

3. “Aşa procedează o persoană curajoasă, care ştie să promoveze decizii importate, chiar dacă sunt nepopulare” (nu vreau sa ma refer acum la destinatarul acestei fraze) dar curajul de a lua decizii trebuie indreptata impotriva poporului (sa fie “nepopulare”) sau in acord cu aspiratiile poporului care nu doresc din cauza unei infimitati de musulani sa fie deranjati de rugaciunile unei religii straine neamului nostru?

4. “Eu nu văd nicio diferenţă dintre un extremist care a omorât în Norvegia zeci de oameni şi cei care îmi ameninţă familia, care au incendiat redacţia ziarului TIMPUL, au distrus Menora evreească şi multe alte acţiuni.” – la fel pot sa afirm si eu ca nu vad diferenta dintre dumneavoastra si pederastii din Europa si pedofilii care fura si violeaza copii.

5. Desi ati punctat bine la capitolul premierului Filat, dumneavoastra avand functia de judecator, anterior avocat si jurist nu ati adus nici un oagument cat de cat intemeiat in sprijinul legaturii dintre Valuta si Filat decat cel moral de care nu ati tinut cont atunci cand ati inregistrat cultul islamic.

6. Si expresiile conform carora protestatarii sunt “fanatici religiosi”, “grupuri extremiste”, ca facand parte din “cercurile fundamentasliste” nu va aduc nici un plus la imagine din contra va vor aduce o notorietate de tradator.

Mi-as dori sa va clarificati pozitia fata de credinta ortodoxa, fata de biserica si fata de credinciosii ortodocsi care sunt majoritari in Republica Moldova de altfel riscati sa cadeti in dizgratia intregii tari asa cum nu departe de aceasta este si domnul Filat (vanzatorul Moldovei).

Astăzi prin intermediul mai multor publicații electronice a fost răspândită știrea că ”Moscova i-ar fi propus lui Igor Smirnov să renunţe la conducerea Transnistriei” (se are în vedere autoproclamata republica moldovenească nistreană). Această propunere i-ar fi fost făcută acestui bandit în schimbul asigurării securitatății lui şi familiei sale dacă renunţă să participe la alegerile pentru conducerea acestei entități statale artificiale.

Publicația rusă Komersant care a enunțat pentru prima dată informație mai afirmă că Smirnov nu mai mizează pe sprijinul liderilor de la Kremlin și că în locul lui la postul de șef al ”Transnistriei” îl vor sprijini pe un alt personaj politic. Este vorba de Anatolie Kaminskii pe care de multe ori l-a susținut și partidul „Edinaia Rosia”.

Dacă e să luăm în ordine evoluția cronologică a relațiilor între Republica Moldova și Federația Rusă (ultimii 20 de ani) putem observa foarte ușor că ultima nu s-a grăbit niciodată să recunoască și să confirme în vreun fel integritatea, suveranitatea și independența statului nostru. Mai mult, în ultima lună relațiile diplomatice între cele două state s-au înrăutățit semnificativ și asta ca urmare a declarațiilor unor oficialități ruse.

Să le luăm pe rând:

Duminică, pe 5 iunie 2011, exact în ziua primului tur al alegerilor locale generale, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov dă un interviu postului de radio ”Eho Moskvî” prin care afirma că nici Republica Moldova și nici ”republica moldovenească nistreană” nu au fost recunoscute ca state integre, deci suverane și independente. În același timp Lavrov face paralela cu situația între Palestina și Irsael și în același timp face niște afirmații iresponsabile în privința statutului autonomiei găgăuze. Afirmațiile ministrului de externe a Federației Ruse nu au fost luate în seamă de oficialitățile moldovenești.

A urmat în ziua de marți, 7 iunie 2011, comunicatul oficial al Ministerului de Externe al Federației Ruse în care se pune la îndoială corectitudinea alegerilor și a rezultatelor acestora. La această imixtitudine în afacerile interne ale Republicii Moldova, Ministerul moldovean de Externe iese și acesta cu un comunicat, de altfel foarte prost alcătuit.

La sfârșitul săptămânii, vineri 9 iunie 2011, în cadrul unei recepții organizate la ambasada Federației Ruse din Chișinău Valri Kuzmin, ambasadorul rus, i-a oferit cuvântul lui Vladimir Iastrebciak, prezentându-l oficial drept șef al diplomației autoproclamatei republici nistrene. Și în acest caz Ministerul nostru de Externe neluând în seamă opinia publică deranjată se aceste declarații șovine ale unor oficialități rusești nu a luat nici o atitudine oficială.

Revenind la articolul de ieri din ”Komersant” însăși faptul că liderii de la Kremlin îi acordă protecție acestui bandit însemană că Federația Rusă recunoaște indirect statutul ”republicii moldovenești-nistrene”. Și ca o confirmare a acestei afirmații este și susținerea acordată lui Anatolie Kaminskii în funcția de șef al acestui stat fantomă.

Deci, în concluzie, vedem că provocările la adresa Republicii Moldova continuă sub diverse forme și prin dieverse metode. Motivul real al acestor provocări nu ne este cunoscut oficial deși speculații se pot face cu duiumul. Să nu fie chiar acesta obiectivul principal – tensionarea la maxim a relațiilor interne în Moldova, care, nu dă Doamne, să ducă la vreo confruntare armată.

Spectacolul conntinuă…

În pragul celei mai importante zile a verii, din punct de vedere electoral, formațiunile politice moldovenești au ramas le fel de de obscure cum au fost și până acum. Se vorbește foarte mult de dialog și de înțelegere dar în realitate se practică monologul demoagogic care face doar deliciul presei afiliate politic. Pentru toți ceilalți cetățeni acest teatru de prost gust este dovada incompetenței autorităților politice.

Faptul că politicienii nu sunt capabili decât de o vorbăraie incontinuă este demonstrată chiar de rezultatele guvernării și nivelul de trai al oamenilor. Corupția în instanțele superioare ale statului este tot un factor determinant în opțiunea de vot al cetățenilor. Aceștia pot să voteze contra celor care le-au acordat încrederea și nu s-au prezentat la înălțime pe parcursul mandatului sau pot să aleagă, în general să lipsească de la alegeri ca semn al protestului față de întreg sistemul politic.

Protestul față de întreg sistemul politic moldovenesc a fost exprimat și în 2009 când tinerii au ieșit să demonstreze împortiva unui regim care a devenit complet opac față de aspirațiile poporului. În cazul Republicii Moldova influiențele externe determină și natura regimului. În general aceste influiențe nu țin de aspirațiile populare ci de cele de interes geostrategic. Este clar că interesul cel mai mare, de secole, îl are în această zonă Rusia (Imperiul Rus, URSS sau Federația Rusă în diferite perioade istorice).

De un real interes se bucură Republica Moldova și din partea Uniunii Europene care dorește cel puțin ca în această parte a lumii să fie stabilitate din cauză că anume aici se situează frontiera de est a acestei entități politice, sociale și economice. Stabilitatea pentru Republica Moldova este un garant pentru Uniunea Europeană că cetățenii acestui stat nu vor constitui o problemă demografică și economică mentru statele membre UE. Paralel cu aceasta și NATO își are interesul în această zonă pentru a nu deveni o breșă în sistemul de siguranță al țărilor membre al acestui bloc politico-militar.

Deși în unele medii se spune că Republica Moldova nu reprezintă o prioritate orice schimbare a climatului politic în această parte a lumii poate constitui un risc pentru fiecare din marile puteri care și-au manifestat în vreun fel interesele în regiune. De cele mai multe ori interesul se concretizează în sprijinul financiar acordat autorităților în schimbul unor rapoarte de monitorizare a reformelor ce urmează a fi aplicate. Problema constă într-aceea că aceste rapoarte prezintă situația din țară într-un mod eronat iar fondurile acordate de organismele financiare internaționale de cele mai multe ori nu ajung la destinație. De aici și lipsa de transparență din mediul politic al țării.

Aflându-se într-o situație deplorabilă din punct de vedere financiar și observând opacitatea autorităților la problemele cetățenilor, electoratul acordă votul de blam tuturor celor pe care-i consideră responsabili de această stare de fapt.

În timp ce toată atenția opiniei publice este atrasă asupra jocurilor diplomatice dintre Republica Moldova și Federația Rusă problemele reale ale moldovenilor sunt evitate într-un mod foarte și foarte viclean. Politicienii își dau foarte bine seama că joacă un teatru de prost gust în loc de a se apuca și a rezolva problemele care necesită implicarea lor. Avem de-afaceri cu o devalorizare a noținii de politică.

Aproape toți funcționarii politici sunt antrenați la modul direct sau indirect în campania electorală iar presa duduie de știri ”șocante” în legătură cu acest eveniment. Așa zisul ”scandal diplomatic” nu vine decât să complice și mai tare lucrurile și așa încurcate.

În toată această furtună politico-mediatică actorii politici parcă ar îmbrăca niște ochelari pentru cai – nu observă nici în dreapta și nici în stânga ce se întâmplă. În același timp în Marea Britanie s-a desfășurat campania electorală pentru 279 de localități. În loc să preia experiența acestui stat cu o bogată experiență democratică și să o valorifice ai noștri experti politici continuă să-și dea cu parerea.

Ce folos că au trecut și alegerile astea, miza este într-adevăr mare, dar pe cine dintre funcționarii noștri îi mai interesează să lucreze cu oamenii în periada dintre aceste aceste campanii. După faptă și răsplată, după lucru și rezultat.

Votul tău contează atunci când îți aduce vreun folos, atunci când votezi odată, a doua oară, încă odată și încă odată și nu vezi nici o schimbare în atitudinea autorităților mulți dintre cetățeni pur și simplu se decepționează în general de tot procesul politic.

Să vedem dacă liderii noștri politici au învățat lecția!

Astăzi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene a fost postat un Comentariu privind reacția MAE al Federației Ruse din 08.06.2011 la rezultatele preliminare ale alegerilor locale din 5 iunie din Republica Moldova. În acest comunicat printer altele se menționează că ”este regretabil faptul că acest comentariu se bazează doar pe unele informaţii eronate şi publicaţii tendenţioase din presă, care nu reflectă situaţia reală şi nu reprezintă poziţia oficială a Comisiei Electorale Centrale”.

Acest comentariu vine în contextual în care în data de 5 iunie Serghei Lavrov, ministrul afacerilor externe al Federației Ruse, acordă un interviu postului de radio Echo Moskvî în care pune la îndoială independența și suveranitatea Republicii Moldova, deci exact în ziua în care în țară se desfășurau alegerile generale locale. Acesta a accentuat ideea că nicio structură internaţională nu susţine independenţa Transnistriei, după cum nici ideea R. Moldova ca stat unitar.

În același interviu Lavrov își dă cu părerea și despre autonimia acordată minorității găgăuze în raioanele din sudul Moldovei. Făcând o paralelă cu aceasta ministrul de externe al Federației Ruse face aluzia că Transnistriei nu i-ar conveni un astfel de statut.

De la sine ințeles că Kremlinul a ales acest moment pentru a-și expune comentariile vis-a-vis de sitauția internă a țării anume pentru a influența mersul alegerilor. Mesajul este clar: Federația Rusă este interesată ca Republica Moldova să rămână încă mult timp dependentă de fosta metropolă sovietică. În acest context reacția Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene trădeză o vădită lipsă de demintate națională. În loc să înmîneze o notă de protest ambasadorului Valerii Kuzmin față de aceste delarații iresponsabile Iurie Leancă și minsterul pe care-l conduce se limitează doar la niște comentarii seci.

Este oare mesajul lui Lavrov în acord cu poziția Angelei Merkel în privința statutului Republicii Moldova? Urmează să vedem. Cert este că insituția care se ocupă cu promovarea mesajului țării în strănătate și apărarea intereselor republicii în exterior nu-și exercită funcțiile conform așteptărilor. Unde este domnu prim-ministru Filat să facă o inspecție și prin acest minister de trădători?!

Iată că și această campanie electorală se apropie de sfârșit cu părțile ei rele și nu în ultimul rând cu părțile ei bune. Cum se zice din bătrâni tot răul e spre bine – toate evenimentele petrecute în această perioadă de timp ne-au arătat adevărata față a politicienilor moldoveni și ce fel de fel de „politică” practică aceștia.

În acest sfârșit de săptămână cred că și-au dat seama toți – și cei care sunt la conducere și cei care sunt conduși – din ce cauză cetățenii acestei țări s-au decepționat de viața politică în general. Pe lângă faptul că acest teatru electoral a fost jucat foarte urât nici una din formațiunile politice nu a convins electorii de bunele intenții pe care le au.

În pofida faptului că a stat doi ani în opoziție formațiunea comunistă nu s-a prezentat cu nimic mai bine decât în anii precedenți. Din contra, tipajul unui partid care nu poate face mai mult decât să acuze pe oponenții politici s-a păstrat și în această campanie. Partidul Comunist nici într-acest an nu s-a îmbogățit cu oameni inteligenți capabili să ducă un dialog civilizat în interiorul societății cât și cu vecinii noștri din Europa. Pe aceași notă pesimistă se înscrie și blocajul politic autorii căruia sunt membrii acestei formațiuni în Legislativul Republicii Moldova. Pentru binele țări deputații comuniști, în ultimii doi ani, nu au făcut nimic în afară de a bate cu picioarele în podea și a înjura ca la ușa cortului.

Pe de altă parte a baricadei, dacă putem spune așa, Partidul Liberal Democrat în dorința de ași acumula cât mai multe puncte în contextul viitoarelor alegeri parlamentare s-a avântat într-o campanie de formare  de imagine mult prea agresivă. Acest fapt a catalizat nemulțumirea colegilor de Alianță care nu au mai putut mima înțelegerea și unitatea și așa șubredă pentru a putea atrage electoratul indecis. În afară de aceasta, la capitolul promisiuni formațiunea condusă de Vlad Filat a întrecut toate celelalte partide politice. Din această cauză aceștia au fost acuzați, uneori pe bună dreptate, de populism și demoagogie.

Nu în ultimul rând viața politică din țară s-a asociat și cu celealte două formațiuni parlamentare: Partidul Democrat și Partidul Liberal. Din cauza blocajului cauzat de reavoința comuniștilor și populismul liberal-democraților cele două formațiuni au fost marginalizate continuu. Astfel a apărut și ideea unei alianțe, destul de previzibile, între formațiunile ce dețin majoritatea în Parlamentul Republicii Moldova, respectiv PCRM și PLDM.

Toate cele expuse mai sus asociate cu rezultatul nul al celor doi ani de guvernare a făcut ca viitorul Republicii Moldva să fie văzut în culori sumbre de cetățenii Republicii așa cum ne-o arată de exemplu ultimele sondaje sociologice. Concluzia este una: după aceste alegeri populația va acorda votul de încredere doar aceluia care se va prezenta cu rezultate recunoscute de toți cetățenii țării. Lumaea a ofisit de vorbe, lumea vrea rezultate.

Am vizionat cu atenție brifingul de presă al premierului Vlad Filat care a avut loc astăzi la ora 13.30 în incinta sediului PLDM. Am rămas surprins cum liderul celei mai mari formațiuni politice din cadrul Alianței pentru Integrare Europeană s-a plasat în postura unui pătimit, a unui obijduit de ceilalți concurenți electorali. Mi-a fost straniu și mesajul acestuia adresat Partidului Democrat în acest final de campanile pentru retragerea candidatului acestei formațiuni din cursa electorală.

De ce ar fi trebuit ca șeful executivului anume în cadrul unui brifing de presă să transmită acest mesaj și nu a discutat în interiorul Alianței problema ce-l macină? E foarte simplu: Din cauză că încă dinaintea începerea campaniei electorale relațiile în Alianță s-au răcit din cauza lipsei unui dialog intern intre PLDM pe de o parte și PL/PD pe de altă parte. Toate deciziile, inclusiv acea de a inainta la postul de primar general al capitalei au fost luate unilateral și fără o consultație prealabilă. Este cunoscut faptul că încă în ianuarie liderul Partidului Democrat a venit cu propunere către toți membrii Aliantei de a fi înaintat anume un singur candidat ca să fie o alternativă clară comuniștilor.

Greșeala fatală a aparținut de la început anume lui Vladimir Filat care a declarat ulterior că nu discută deciziile luate în interiorul partidului său cu alți membri ai Alianței. Un răspuns atât de brutal i-a redus din start electoratul viitorului candidat din partea propriei formaținui. Neluând seama la aceste fapte demonstrate mai târziu prin sondaje interne PLDM-ul și-a început campania care din start pornea pe picior greșit dar cu resurse imense aruncate pe apa sâmbetei: numai afișele electorale cât bănărit au costat.

Pomenindu-se în situația în care electoratul Alianței o să fie împărțit și micșorat cantitativ între candidații PL și PLDM Partidul Democrat a luat singura decizie corectă – de a-și înainta proriul candidat pentru a recupera din diferența celor rămași îndeciși și din partea Alianței și din partea stângă a eșichierului politic național. În plus, dacă stăm și ne gândim mai bine nici unul din pretendenții bărbați ai funcției de primar al Chișinăului nu au fost prezentate soluții sociale în direcția protecției copilului și în privința asigurării unei echități sociale a femeilor. Din programele electorale ale celorlalți concurenți electorali au lipsit soluțiile practice de susținere a persoanelor social vulneralbile și neajutorate. Și după cum am văzut chiar dacă s-a făcut campanie pe seama bătrânilor și a orfanilor nimeni dintre politicieni nu a susținut aceste grupuri dezavantajate nici acum și nici până acum. Cel mai bine la acest capitol stă minstrul muncii și protecției sociale (chiar și degrevat din funție), doamna Valentina Buliga, care cunoaște aceste probleme în detaliu.

Dacă am face o trecere în revistă a problemelor ivite în sânul Alianței pentru Integrare Europeană am observa că sursa acestor neințelegeri rezidă în capacitatea redusă a membrilor acestei entități de a gestiona situațiile de criză ivite ca urmare a corupției lăsate de guvernarea precedentă, lipsă de consens ideologic în rezolvarea situației complicate în care se află economia și orgoliul unor lideri care au declarat că au renunțat la acesta. Ultima cauză a acestei crizei face ca Alianța să riște pierderea alegerilor locale nu numai în Chișinău dar și în alte centre raionale și sătești – în afară de capitală în Republica Moldova în fiece sat sau oraș sunt candidați diferiți din PCRM, PLDM, PD, PL și alte partide extraparlamentare. Cel care s-a opus unor candidați comuni pentru alianță în întreaga Republică a fost anume liderul PLDM-ului domnul Vlad Filat.

Se pare că liderii Alianței pentru Integrare Europeană au început să-și dea seama contra cui trebuie să-și concentreze acținunile în actuala capanie electorală. După ce Vlad Filat a convocat alaltăieri o ședință de urgență cu reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei astăzi și Valentina Buliga a atras atenția într-o conferință de presă la provocările ce vin din partea unor concurenți electorali.

Dacă până nu demult mai existau unele rezerve în privința atacurilor asupra Alianței acum se pare că totul e clar – este vorba de Partidului Comunist. Cam mult le-a trebuit liderilor Alianței să-și dea seama de această stare de fapt. În intervalul de doi ani de când se află la putere reprezențanții partidelor democratice s-au tot certat oferind spațiu și timp pentru ca comuniștii să se reorganizeze pentru un atac concentrat și bine gândit.

Războiul politic se duce acum pe toate fronturile – în spațiu virtual, prin intermediul presei scrise, în Parlament, în toate centrele raionale, orașele și satele Republicii Moldova. Cel mai acut se simte, în ultimul timp, influența comuniștilor în mediul academic, educațional și cultural. Atacul în această direcție se concretizează prin acțiuni concertate atât din interiorul țării cât mai ales din exteriorul acesteia. Aproape săptămânal publicațiile electronice cât și cele scrise rusești dezbat subietele politice din Republica Moldova și relațiile acesteia cu România și cu celelate țări occidentale. În proporție covârșitoare în aceste comentarii politice se observă o tentă negativistă a discursului – se neagă istoria poporului care trăiește în acest spațiu, se neagă adevărata cultură a poporului și se pune la îndoială legitimitatea existenței românilor-moldoveni în țara în care de sute de ani s-a vorbit același grai – limba română.

Față în față cu aceste atacuri o parte din intelectualii noștri sunt angrenați în diverse intrigi politice iar cealaltă parte nici nu au interesul să apere adevărul istoric și cultura noastră originală. Astfel ajungem ca niște analfabeți ca Igor Dodon să poată nestigerit să iasă la o conferință de presă și să vorbească despre un așa „genocid cultural” care se petrece în Chișinău. Aceasta se întâmplă doar din cauza inactivismului clasei noastre politice și a intelectualității sprijinite de prima.

Face numai de creat un front comun bazat pe contra argumente serioase la orice astfel de acțiuni destructive organizate de comuniști că aceștia n-o să mai aibă curaj să mintă atât populația inclusiv și în timpul campaniilor electorale. Lipsa de activism civic care se face simțită mai ales la intelectualii moldoveni face ca influența Rusiei în Republica Moldova să se mărească proporțional cu dezinteresul liderilor noștri față de cultură, educație și credință.

Astăzi în Legislativul Republicii Moldova ar fi trebuit să fie audiați, cu ușile închise, raportorii din partea principalelor instituții de forță, cu privire la ancheta referitor la cele întâmplate pe 7 aprilie 2011 în centrul Chișinăului. I-am ascultat cu atenție pe toți invitații la tribună: pe Roibu de la MAI, pe Valentin Dediu de la SIS, pe Zubco de la PG, pe Timofti de la CSM și pe Oleg Efrim de la Justiție și ce folos din toată vorbăria aceasta pentru cetățenii? Care este relevanța tuturor acestor discuții sterile ce nu aduc până la sfârșit la nici un rezultat? De ce dezbaterile privitor la evenimentele de acum doi ani sau transformat în simple dispute sofistice în care deputații și raportorii își aruncă replici cu scopul de a discredita celelalte formațiuni politice parlamentare?

Nu am văzut la această ședință nici un tehnocrat din domeniile sus menționate mai sus care să nu aibă tangență în vreun fel cu politicul. Toți raportorii sunt într-un fel sau altul legați prin numirea lor cu una sau altă formațiune politică. Putem vrobi de un paradox în toată afacerea asta: pe de o parte fiecare partid vrea să poată controla cele mai influente instituții din stat iar pe de altă parte fiecare dorește să arate lumii că este interesat în elucidarea evenimentelor de pe 7 aprilie. Se induce ideea că în tot ce s-a întâmplat nu este nici un vinovat iar victime din contra sunt o mulțime și din cadrul civililor și din cel al polițiștilor. Mai mult, aceiași oameni spun că victimele sunt eroi. Păi dacă sunt eroi sunt și cei de vină pentru cele întâmplate.

Concluzia pentru așa audieri întortocheate este doar una – în sala parlamentului se află acei vinovați pentru dezordinile în masă din primăvara anului 2009. De ce să-i acuzăm pe bieții oameni din stradă dacă blocajul este anume în Parlament. De acolo pornesc toate neînțelegerile și acolo acestea persistă până în prezent.

Dacă audierea ar fi avut loc în regim închis lucrurile ar fi stat altfel. În mod sigur ar fi fost enunțate alte informații care ar fi putut aduce atingere unor personaje celebre ale vieții politice moldovenești. La acest lucru s-a referit, desigur indirect, domnul Marian Lupu, speakerul Legislativului și Valentin Dediu de la SIS. De aceea și presa a remarcat că pe parcursul audierilor s-au pus o mulțime de întrebări și nu a fost dat nici un răspuns. În afară de aceasta a fost clar că raportorii s-au eschivat de la răspunsurile directe referindu-se doar la documentele ce au fost deja prezentate deputaților. Mai multe detalii substanțiale nu s-au adus.

Când se va afla adevărul despre 7 aprilie? Doar atunci când ultimul vinovat care deține în Republica Moldova vreo funcție administrativă va părăsi scena politică și administrativă, atunci posibil că vom începe să înțelegem puțin câte puțin ce a fost.

Strategia forţelor care au pus în practică formarea şi promovarea pe scena publică a partidului actualului prim-ministru moldovean, după cum vedem, este complexă, şi cu un plan de acţiuni foarte înaintat în timp. După ce s-au folosit de revota tinerilor din aprilie 2009 spre a ajunge în funcţii înalte, liderii lumii criminale, care au susţinut această formaţiune, au primit acces direct la cârma unor instituţii ale statului. Însă, nu atât arta politică i-a preocupat pe aceştia cât mai ales intrigile şi formarea propriei imagini spre a minţi şi a induce în eroare opinia publică.

Şi dacă o strategie serioasă, aşa cum este în cazul promovării PLDM-ului, a fost aplicată cu ajutorul unui palier larg de acţiuni, ulterior a fost nevoie de a regiza situaţii care, aparent, nu au nici o legătură cu această formaţiune. Este vorba de ieşirea la rampă a exconsilierului lui Vladimir Voronin, mai apoi trecut încă prin vreo trei partride, domnul Sergiu Mocanu. Mesajul acestuia daca e să facem un rezumat a tuturor conferințelor la care a participat este destul de clar: toți sunt vinovați în afară de comuniști și membrii partidului lui Vladimir Filat.

Ceea ce pare un pic surprinzător este că în pofida faptului că la alegeri oamenii nu i-au acordat nici măcar un minim onorabil de voturi acesta mai are îndrăzneala să vină la tribuna agențiilor de presă și să afirme sus și tare, la fel fără nici un fel de argumente credibile, că dreptatea e de partea lui, exact în toiul unor disensiuni din cadrul AIE. Deja se simte destul de bine cine este păpușarul acestui pion (măscărici) al politicii moldvenești.

Poate că și Vladimir Filat nu este decât o piesă de schimb a marii politici din regiune ghidate de forțe străine cugetului și simțământului național. Aceasta se explică și prin adoptarea unor legi care în consecință au provocat un val de nemulțumiri în societate deși era destul de clar că promovarea acestora vor avea un efect negativ pentru imaginea Guvernului Republicii Moldova la general.

După mai multe încercări de inducere în eroare a opiniei publice s-a hotărât plasarea pe rol a unui alt personaj destul de obscur al politicii moldovenști – Valeriu Pasat, fostul șef al Serviciului de Informații și Securitate. Implicat într-un conflict deschis cu expreședintele Republicii Moldova acesta scapă de închisoare la intervenția protectorilor săi de la Moscova. Mai apoi, sub influența acestora din urmă Pasat revine în țară în prag de alegeri parlamentare și, folosindu-se de autoritatea Bisericii Ortodoxe și naivitatea ierarhilor își promovează platforma electorală, la început voalat de responsabilitatea civică și religiasă iar după aceasta fără nici un fel de ocolișuri. Din moment ce intervenția Bisericii în Politic a întârziat să fie justificată Pasat, academicianul care nu știe pe de rost nici o rugăciune, s-a văzut nevoit să renunțe la sprijinul Bisericii Ortodoxe pentru proiectul său politic.

Recent acest individ cu porniri destul de stranii a făcut public anunțul că partidul său de buzunar pe care l-a cumpărat anul trecut de la un alt personaj la fel de mioritc (Ion Mereuţă) și-a schimbat titulatura din Partidul Umanist în Partidul Popular Democrat. Pe lângă faptul că această formațiune, după Pasat, are o doctină care permite să îmbine ideile liberalismului cu cele socialiste (sic!) acesta a mai declarat că denumirea îl va ajuta să-și lărgească aria dialogului cu cetățenii. Întortocheate sunt căile domnul Pasat în privința ideologiei și denumirii acestei formațiuni – după ce s-a declarat promotor al introducerii obligatorii a religiei în școli acesta nici nu introduce în titulatura formațiunii cuvântul “Creștin”. Și așa paralelismul nominal întredenumirea Partidului Popular Creștin Democrat și Partidul Popular Democrat este mai mult ca evident.

De ce să preia moștenirea și imaginea de trădători a formațiunii care acum este în plin proces de agonie?! Un singur răspuns pare să dea lumină celor ce se întâmplă în acestă zonă sumbră a politicii moldovenești: și Pasat, și Filat, și Mocanu și mulți alti așa-ziși politicieni sunt în legături foarte strănse, posibil chiar șantajați, de serviciile de securitate ale Moscovei. Pasat cu partidul său, precum și alte zeci de partide și mișcări politice înregistrate în perioada anilor 2000-2005 sunt doar instrumente în mâinile unor forțe srăine neamului nostrui și nu au nimic în comun cu băștinașii acestei țări. De aici și prăpastia dintre omamenii simpli și mediul administrativ moldovenesc – interesele acestor politicieni și cerințele moldovenilor par a fi două lucruri absolut diferite, se vede asta după rezultate.