Nustiu ce-i cu mine! Am inceput sa ma gindesc ca poate cineva mi-a furat inspiratia. O perioadata a fost problema in teze, dar ele au trecut, de ce nu am putut sa scriu nimic atita timp? Oricum, sper ca pauza aceasta a fost in folosul meu si ca de astazi voi scrie mai frumos( drept ca nici eu nu cred in aceasta). Si totusi, vroiam sa scriu despre sfirsit (nu al vietii), sfirsitul anului scolar, sfirsitul invataturii. De cind ma tin minte, ma uitam la cei mai mari, cu admiratie, si ma gindeam “ asa voi fi si eu” 
Ce naivitate amara? Am crescut, dar nu ma simt macar putin liceana, nemaivorbind de persoana pe care ar putea sa o admire o fetita de clasa 3. La anul voi fi a 12 (da, uite ca si virsta mea sa descoperit ) si anul acesta am spuso atit de des “ ce le este bine ca sunt absolventi” uitindu-ma la cei putin mai mari ca mine. Nu m-am saturat de invatatura, profesori ( cel putin in asa mare masura), insa nu mai suport peretii scolii mele, lucrurile repetate ce se intimpla aici, si colegii- pentru mine ei au devenit niste pete negre, intr-o scoala sura ( nu sunt influentata de Bacovia!! ). Gindurile ca la anul voi face parte din clasele absolvente, mi-au amintit de viselele mele copilaresti. Ca orice fetita ( ei aproape orice) visam ca in clasa 12 eu voi imbraca o rochie pentru bal si voi pasi cu mindrie, fiind fericita ca las in urma ani in care m-am bucurat de viata. Ei bine, ma apropii de momentul acesta si deja incep sa ma gindesc ca la balul de absolvire in general nu ma voi duce, ca nu m-am bucurat de viata in acesti ani, si ca nici o rochie nu ma va face fericita! Dar asta nu e tot, eu inca mai vedeam ceva magic si in ultimul sunet. In ideal, pentru mine era sa invatam toti elevii sa dansam un vals pentru careu, sa purtam lenta “ cu absolvent…” si sa fim mindri, ca anul acesta e doar al nostru, ca noi finisam liceul. Acuma uite cum va fi in realitate : ne vom duce la careu, fetele imbracate in fuste si cu banturi, asa ca in clasa 1, drept ca mi-e deja ideea nu-mi pare cea mai originala, vom sta vreo ora la careu si ne vom obosi, ne vom duce in clasa noastra pentru ultima data si deja fiecare va face ce isi va dori, poate si de sarbatorit vom sarbatori, da deja asta se va hotari pe urma. Stiu doar ca dupa 31 vor veni examenele, si voi vrea sa fiu clasa 1 iar. Si cit de tare imi urasc citeodata naivitatea, pentru ca ea mi-a dat aripi si realitatea mi le va taia.
