Până și indiferența-ți tace.
Mă uiți ușor, mă lași planând
Prin noi, prin ieri și vise sparte.
Mă-nspăimântă cerul cu-ale sale culori
E plin de amintiri, de șoapte.
E plin de noi.
Mă doare marea, albastru mi-i eul
Arestez si soarele, inchid in mine cerul.
Încerc să uit, să mă transpun în noapte,
Alerg pe-un val si te las departe.
Alerg prin lume, o lume moartă...
Te alung din gând, nimicesc orice poartă,
Orice zare.
Șterg orice urmă de Trădare.
Paradoxal, mă doare până și speranța
În zadar mă lupt să grăbesc distanța.
....Mă doare până și suflul obosit,
E suflu mut de suflet rătăcit.
c'est un jeux d'enfants. rien du plus....
Cap ou pas cap?
inca o dovada a faptului ca nu am melodie si nici rima si nici vers.
