Astazi am avut o zi pe cit de diferita atit de simpla si obisnuita. Dar totusi astazi am inteles ca atunci cind trebuie sa pling eu rid, ma bucur prea mult de viata, vorbesc mult, fara sens si nimeni nu stie de asta. Nimeni nu stie ce zic in fiecare dimineata cind ma trezesc, ce cred eu despre baietii simpatici care trec pe drum, ce visez in fiecare zi, ce urasc cel mai mult. Nimeni nu stie care e partea mea preferata din zi, care-i sarbatoarea mea preferata, ce inghetata imi place, si cum ar fi o zi perfecta pentru mine de care am atit de mult nevoie, care-i cintecul ce il ascult saptamina aceasta cel mai des, ce cred eu despre iubire, ce muzica am in mp3 meu. Nimeni nu stie de ce astept eu simbata cu nerabdare (nu e vb de scoala), pe cine eu admir si daca imi place cerul atunci cind e cu nori sau nu, de ce ador toamna, de ce romanita e floarea mea preferata, de ce vreau ca Mos Craciun sa existe. Nimeni nu stie ca atunci cind ies din casa ma gindesc “ numai sa nu-l vad” si nimeni nu stie pe cine. Pe nimeni nu-l intereseaza care-i ciocolata mea preferata si ce vreau eu sa primesc de ziua mea, ca am avut o periodata lunga in care citeam horoscopul in fiecare zi, ca mie nu-mi place zimbetul meu, ca traiesc prea des din amintiri, ca cel mai mult mi-e frica de singuratate. Nimanui nu-i pasa daca eu azi am scris un articol nou pe blog sau nu, daca astazi am fost fericita sau trista, daca imi place duminica, daca mi-e frig, frica. Nimeni nu-mi stie gindurile, nazuintele, scopurile nici macar eu nu mi le mai stiu
