Plouase toată noaptea și încă picăturile mai continuam dezlănțuit și disperat să spele lumea de păcate.
Dacă am adormit? Nu. Dar e deja obișnuință devenită o plăcere personală să trăiesc zilele noaptea, când toți planează prin vise inutile și infime, pe care oricum, le vor uita. Lumina le va șterge amintirile și speranțele, iar apoi își vor pune masca și vor păși mai departe.
Noaptea, când nu te vede nimeni, te încumeți să fii tu, fără acea mască ți fără machiaj, ci plină de temeri, de iluzii și dezamăgiri. Chiar dacă încerci să le reprimi, ești neputincios în fața întunericului; în fața propriului întuneric. Nu aș renunța niciodată la un Damien Rice care cântă fără întrerupere, doar pentru mine, la 3 de noapte. De fapt, le mulțumesc insomniilor pentru momentele de revelație și inspirație. Le mulțumesc insomniilor pentru faptul că trăiesc... Nu mă tem de lumină, nu mă sperie soarele, ci ele doar te obligă să-ți ignori stările și durerile. Te îneacă în iluzii și te mint. Dacă e cineva care să se mintă reciproc , sunt eu și ziua. Eu o mint spunându-i că sunt fericită și zâmbindu-i, iar ea mă minte fără pic de remușcare pentru un biet suflet care prinde ultimele clipe a ceea ce înseamnă să mai fii copil.
Nu mă pot lăuda cu o copilărie fericită și plină de toate. Nu am avut jucării și nici cadouri exagerate sub pomul de crăciun, iar asta, mă bucură pentru că am avut oameni și am avut căldură. O căldură pe care păpușa vorbitoare n-ar putea-o oferi și îmbrățișări cu care plasticul nu te-ar putea înveli. Iar asta, m-a făcut să apreciez și să observ lumea de azi altfel.Azi, îl îmbrăcăm pe Eminescu în blugi, iar noi ne ascundem și ne îngropăm în straturi adânci de artificialități doar pentru a evita această confruntare care ne-ar dezgoli vulnerabilitățile.
Mi-aș dori ca o zi, să fie doar noapte, sau măcar ca cele 11 zile fără somn să nu te omoare fizic.... Mi-aș dori ca acest întuneric scăldat de lună să-mi aparțină în cel mai egoist mod.
Noaptea am avut ocazia să mă văd prin ochii unui altcuiva și îți mulțumesc. Și tot noaptea ai dat melodie pulsului meu zbuciumat, iar eu, mă voi transforma în întuneric și voi fi plină.
