Nustiu de ce, dar cred ca fiecare a trecut prin perioada ceia: cind toti adolescentii ascultau anumite cintece, care se schimbau in dependenta de ce mai era nou si “clasna” pe piata. Atunci era la moda sa ai in telefonul un cintec, care toata Moldova il asculta, si atunci mai era in moda in general sa ai telefon unde poti pune macar refrenul anumitei piese. Dar aceasta nu-i cel mai rau, partea rea e urmatoarea : daca ascultai ceva diferit, ooo, erai privit cu niste ochi ce iti trezeau pofta sa te ingropi in pamint. Iti era rusine o saptamina si vreiai sa zici la toti “ uite, eu m-am corectat, ascult aceiasi muzica ca si voi. Ia mai arata-mi ce cintece asculti,mmm, oate is super, poti sa mi le trimiti? “
Daca sincer, mie rusine! Da, n-ar trebui, pentru ca atunci cind esti mai mic, esti cum esti, si nu conteaza nimic, dar vreiam macar mai multa minte sa am, sper ca acum adolescentii nu-s asa. Drept ca da, ei nu-s asa, ei sunt si mai si. Dar il las pe ei in pace, pentru ca des i-am criticat, plus la toate adolescenta mea o fost mai interesanta 
Mai pe scurt, nu sunt sigura ce muzica ascultam eu, ce muzica ascultau ceilalti, dar tin minte ca “Vorbe care dor” se auzea in fiecare telefon, iar “ Push” a fost ultimul cintec asculatat de mine si de toata Moldova. Drept ca ambele imi placeau, si Enrique Iglesias ii unul din cintaretii mei preferati.
Cuvintele scrise aici s-au nascut din placerea mea de a asculta un cintec popular acum “Grenade” de Bruno Mars. Cintecul chiar e super, si cuvintele, si videoclipul (daca as fi iar clasa 8 acuma, as fi in rind cu lumea 
)
