Eu inca n-am uitat cum am cazut jos ambii, de pe bicicleta, linga casa. Coatele si genunchii ne erau juliti, la unu mai tare la altul mai putin, tii minte? Tu mi-ai oferit posibilitatea de a zimbi toata copilaria mea. Sper ca n-ai uitat cum rideai de mine cind mi-au cazut citiva dinti si eu plingeam in gura mare, sper ca porti amintirea unde ne bateam si tu de fiecare data cistigai, era si normal,totusi esti mai mare. Sper sa nu uiti niciodata momentele cind ai avut grija de mine inca de mica pentru ca eu nu le stiu, insa sunt sigura ca tu ai fost acela care ma legana. 
Multumesc ca ai avut grija de noi ,mama si eu, in momentele grele. Multumesc ca mergeai in fiecare dimineata cu mine la scoala si ca rabdai cind iti trimiteam cite 20 mesaje pe telefon pentru ca nu aveam rabdare, vreiam sa ne ducem acasa. Multumesc pentru ca si pina azi imi zici ca sunt plina de defecte si ca nu uiti sa ma faci “spurcaciune”, Eu stiu ca nu crezi asa 
. Multumesc pentru rabdarea care ai avut-o de fiecare data cind inchideam usile cu violenta, cind plingeam fara motiv. Multumesc pentru impodobirea bradului impreuna, pentru ajutorul in momentele grele, pentru sinceritate, distractie, originalitate, bucuria ce mi-o oferi si azi. Imi pare sincer rau ca nu vei sti niciodata cit de important esti pentru mine, chiar daca exista probabilitatea ca intuesti, insa totusi nu stii ca tin la tine enorm( de la pamint pina la soare si inapoi ) si imi pare foarte rau ca nu te voi vedea degraba, imi pare rau ca viata te-a aruncat peste ocean,sincer, imi pare rau…
