Pastilă antiridicol
Hiacint mi-a întins şi mie momeala (indicându-mi linkul) implicării în "dezbaterea" iscată pe marginea scoaterii din grila TVR a unor emisiuni "culturale". Cum nu puteam refuza o asemenea ocazie de a urmări cu popcornul între buze tălăzuirea prostiei, a solidarităţii linguşitoare de grup, a snobismului ieftin, m-am vârât şi eu cu vreo două comentarii despre cele sfinte pe blogul teroristei. Bineînţeles, acolo, nişte inşi descărnaţi, sensibili nevoie mare la cei care au alte păreri decât ei, s-au sesizat cât ai clipi, regrupându-se, cu opiniile gata abandonate, în jurul celei care le dă rost în viaţă - luciat.De ce pun ghilimelele de mai sus? În primul rând, că, dintru început, totul a fost numai o zbatere flască în care au fost atraşi şi câţiva intelectuali, jenaţi, de seamă: Cărtărescu (vezi poza cu M.C. prefăcându-se că citeşte, dar cu un zâmbet stingher şi trădător pe buze), Bucurenci, Daniela Nane (!), etc., în al doilea rând, emisiunea lui I.T. Morar era un talk-show ca oricare altul, cu ridicat puţin câteva poale-n brâu, cu bârfuliţe (fie şi subţiri), "ca la televizor". Nu mustea de plăcerea a de a citi; invitaţii, cei mai mulţi, erau vizibil torturaţi de obligaţia de a vorbi despre o carte (de regulă, uşoară) pe care, evident, o citiseră cu mari cazne...
În rest, vorba lui Costi Rogozanu (articol scurt, de nota zece, în Cotidianul de weekend): cine poate citi cu televizorul deschis?
Citiţi fără teamă: La ce bun cultura la televizor?
Sursa
2007-09-10 11:31:01