Iar eu exist... Sărută-mă!
...iar gîndurile dispar ca niște fulgi în palme de fiecare dată cînd te privesc...și n-am să plîng dacă te voi pierde vreodată, pentru că dacă am să plîng am să te pierd pentru totdeauna.S-ar putea să-mi doresc să te mai întîlnesc printre amintiri, dar atunci aș vrea să fiu și eu o amintire pentru univers, ca o parte dintr-un întreg cît un fir de nisip.Dacă vei fi departe de mine, lasă-mă să fiu acea depărtare spre care te îndrepți, iar asfaltul pe care pășești să se topească de dorința de a deveni piatră. M-aș dărui ție pentru o clipă doar că o clipă e prea mult, s-ar putea să uiți că exist...aș vrea să fiu plictiseală, pentru că din cauza ei se despart oameni, vreau să fiu rutină pentru că ea e amanta dragostei care durează mai mult decît o clipă.Iar dacă mîinile tale ar fi crengi, aș trăi doar în copaci sau poate m-aș face frunză...atît de firavă încît să îngălbenești de ciuda...vîntului care mă sărută. Aș vrea să fiu luna care nu se vede, și să te privesc din umbră cum strălucești pe cer. Și dacă mă doare atunci să mă doară și mai tare ca să simt că trăiesc.Și dacă visele există aș vrea să doarmă o lume întreagă, iar eu să nu mai dorm de fericire pentru că trăiesc o realitate lîngă tine.http://contrabasm.blogspot.com
Sursa
2010-10-27 15:39:51