Umplerea cu Duhul Sfânt (9) efecte

Unul dintre efectele principale ale umplerii cu Duhul Sfânt este o înțelepciune deosebită care îi este dată omului care este umplut nu datorită pregătirii teologice sau a abilităților naturale ci datorită unei înțelepciuni venită în mod supranatural.

Mulți predicatori și păstori încurajează creștinii să mărturisească despre credința lor însă acest lucru este degeaba până când oamenii nu vor fi umpluți cu putere de sus pentru a face acest lucru.

Mărturisirea credinței fără gura și înțelepciunea care vine de sus aduce frustrare, rușine, frică, situații penibile și descurajare. Aceste sentimente pot fi îndepărtate de umplerea cu Duhul Sfânt care, întotdeauna când vine, umple lipsurile acestea.

Câteva din versetele prezentate mai jos revelează o stare de conflict în care cei care sunt ai lui Dumnezeu au o înțelepciune supranaturală prin care pot răspunde dușmanilor lor.

Pe de altă parte, stări similare în care Duhul Sfânt învață oamenii ce să vorbească sunt prezente nu doar în dispute, certuri de cuvinte sau argumentări teologice (ex. Pavel, David)

Nu este nici o îndoială asupra faptului că Moise avea Duhul lui Dumnezeu însă nici asupra faptului că a fost un om bâlbâit. Dumnezeu îi promite, totuși, că îi va da o gură în ciuda defectului pe care îl avea. Acest lucru este supranatural.

Moise i-a zis Domnului: Ah Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară; și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar când vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba-mi este încuracată. Domnul i-a zis: [...] Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta, și te voi învață ce vei avea de spus.

Ieremia este un copil și nu știe să vorbească dar este chemat ca prooroc – tiparul studenților din institute. În mod natural el se scuză înaintea lui Dumnezeu cu faptul că este copil și nu știe să vorbească. Însă Domnul îi spune și lui un lucru similar cu ceea ce îi spune lui Moise.

Eu am răspuns: Ah Doamne Dumnezeule; vezi că eu nu știu să vorbesc, căci sunt un copil. Dar Domnul, mi-a zis: Nu zice sunt un copil, căci te vei duce la toți aceia la care te voi trimite și vei spune tot ce-ți voi porunci [Ieremia 1:6]

Promisiunea pe care Dumnezeu o face în Isaia 54 trebuie înțeleasă în contextul ei însă ea are o terminologie similară cu cea folosită în cazul oamenilor umpluți cu Duhul Sfânt.

Orice armă care este făurită împotriva ta va da greș și pe orice limbă care se ridică să te judece o vei condamna ca vinovată. Aceasta este moștenirea robilor Domnului [Isaia 54:17]

Situația despre care Domnul Isus profețește în Luca 21 (Mt. 10) și cea a lui Ștefan, dar și termenii folosiți, sunt izbitor de asemănători. Ștefan trăiește deplin proorocia făcută de Hristos:

Țineți bine minte să nu vă gândiți mai dinainte ce veți răspunde căci vă voi da o gură și o înțelepciune căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotriva toți potrivnicii voștri [Luca 21:15]

[...] să nu vă îngrijorați cum veți răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veți vorbi căci Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiți [Lc. 12:11,12]

[...] au început o ceartă de vorbe cu Ștefan dar nu putea să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu are vorbea el [Fapte 6:9,10]

Cu cât privești mai mult la aceste exemple cu atât îți dai seama cât de departe suntem de a fi așa cum ar trebui să dorim să fim și am putea fi. David afirmă că Duhul lui Dumneeu era de fapt Cel care îl făcea să spună ce spune iar Pavel spune că vorbirea lui a fost învățată de la Duhul Sfânt.

Cuvântul lui David, fiul lui Isai [...]: Duhul Domnului vorbește prin mine, și Cuvântul Lui este pe limba mea [2 Samuel 23:2]

și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt [1 Corinteni 2:13]