“Viata-pe un peron,sau ca pe un peron”
Nu exista prietenie,iubire calatoare,daca a existat,atunci a fost doar o scinteie,o reminescenta a adevaratelor sentimente,o cunostinta..
Ne traim viata ca pe un peron,zilnic trec mii de trenuri,dar nu sunt pentru noi,nu ne asteapta pe noi…desi locurile sunt goale.Stam pe banca peronului,in speranta ca va veni si trenul nostru intr-o zi,daca ar veni,sigur l-am recunoaste.Suntem niste calatori,niste personaje ale unei piese … ale unei vieti ce se vrea importanta,atunci cind se apropie cineva,si el/ea un calator,incepem sa discutam politicos,despre trenuri,despre viata,despre peronul plin de oameni,si totusi atat de pustiu,despre ochii tristi si mari…in care stelele reci isi reflecta lumina,orice capata sens cind suntem impreuna … brusc,nu mai e un simplu calator,e o persoana pe care o cunoastem,viata parca s-ar roti in jurul nostru,privirile sunt de ajuns,vorbim mult,despre toate,de parca ne cunoastem de-o viata,apoi se ridica.. a venit si trenul ei/lui… pleaca,dar…o sa ne scriem,o sa ne vedem in curind,o sa vorbim des,raminem prieteni,legatura asta nu poate fi stearsa de un simplu tren,pe care cica’ l-ar fi asteptat toata viata.Apoi,apar scrisorile politicoase,nistre conversatii seci si reci,s-ar parea ca cautam cuvintele zile intregi,dar nu e asa…in realitate am devenit doar o cunostinta plicticoasa,fata de care are datoria de a scrie..
Zilnic avem in fata noastra mii de personaje care asteapta ceva,sau pe cineva,e atat de ciudat,incit daca te opresti din jocul asta enervant,in care esti in permanenta cautare,incepi sa realizezi ca de fapt,tot ce asteptai,ce visai,e alaturi.
Suntem in permanenta miscare,gindim mecanic,simtim mecanic,lucram mecanic,incit daca intr-o zi cineva ne-ar da o altfel de intrebare,ne-am dezorienta,ne-am pierde in spatiul in care zilnic trec mii de trenuri.. “Viata-pe un peron,sau ca pe un peron” si tu, ce alegi?
Sursa
2010-10-23 16:38:53