Am fost la o “Nuntă în Basarabia”

Ziua de 10.10.2010 s-a încheiat cu o nuntă… Şi nu una obişnuită, dar una care a adunat în jur de 300 de oameni la sigur!

Nu am reuşit să merg la premiera filmului “Nuntă în Basarabia”, care a avut loc în septembrie, şi eram un pic dezamăgită. Dar săptămâna trecută văzusem un anunţ, nici nu îmi aduc aminte unde, dar era important mesajul precum că filmul se va mai derula şi pe 9-10 octombrie. “Acum e acum. De data acesta nu îl voi rata”, îmi spusesem!

Aşa că mă pregătisem moral că în week-end merg la film. Şi ce credeţi? Am reuşit!!! Chiar dacă timpul de afară te ademenea în pătuc, oricum am ieşit din casă…

Am ajuns cu 10 minute înainte. Era frig, dar emoţiile pe care le aveam mă încălzeau. Am întrat… Uite că şi lumina s-a stins, titrele merg, iar sala e aproape plină. Tzzzzzz! S-a început!

Apar ei, Vlad şi Vica. Doi tineri căsătoriţi, dar care nu ştiu din ce motive se certau. Se pare că Vlăduţ o dezmierdase pe Vicuţa “oiţă”, iar aceasta luase prea în serios “ofensa”. Oricum, poveste de amor e alta.

El e dirijor bucureştian, ea-o pianistă din Chişinău. Soarta i-a unit la o facultate din România. S-au căsătorit acolo. Dar apare problema: Unde vor locui? Au hotărât să vină în Moldova, ca să mai facă o “nuntă ca la moldoveni”, şi din banii câştigaţi la eveniment să-şi procure o garsonieră.

Totul pare perfect, au şi naş cu bani, care se ocupă mai de toată nunta şi de toate cheltuielile, au învitaţi, au local, au muzică, au şi fotograf şi cameraman chiar. Aşa cum cere tradiţia.

Frumos… Doar că naşul pare că îşi iubea fina, nu cu o dragoste de naş, şi aici apare intriga şi toate celelalte… Vă spun una. Filmul se sfârşeşte cu Happy end, totuşi. Şi asta e cel mai important! Naşul pleacă, la nuntă fac bani şi Vlăduţ şi Vicuţa rămân împreună cu “zestre”.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Am râs cu lacrimi de “nenea Sănea” care afirma cu mâna pe inimă că “taranka se bea cu pivă, nu cu vodkă” , de nea Djonny cu “Shto? Mişto”-ul lui şi de sigur de Vlad (protagonistul operei). Mă uitam la el, şi nu îmi puteam controla zâmbetul. . Aaa, cât pe ce să uit de “Valera”. Valera era naşul, dar un fel de “don Valera”, care putea rezolva totul.

P.S. Recomand tuturor vizionarea filmului. Nu ştiu ce şanse are acesta la Oscar, pentru că doar un moldovean poate şti ce e o nuntă ca atare, dar sper să fie măcar nominalizat.