Paradox?

Biblia spune că suntem sfințiți și desăvârșiți (complet, perfect) odată pentru totdeauna însă în același timp ne îndeamnă să ne sfințim.

Cum pot fi împăcate aceste două idei care par contradictorii?

Prin această “voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna [Evrei 10:10]

Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăsăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți [Evrei 10:14]

după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră [1 Petru 1:16]

Versetele acestea nu se contrazic ci se completează.Cum?

Dumnezeu a trasat calea sfințeniei, pentru credincioși, de la început la sfârșit iar ei, în ochii lui Dumnezeu, se află deja în locurile cerești (Efeseni 2:6). Pentru Dumnezeu nu este nici un dubiu în privința prezenței lor în ceruri.

Prin credință eu (ca și credincios) cred că am parcurs, parcurs și voi parcurge până la capăt această cale prin voința și înfăptuirea pe care mi-o dă El ca să duc la bun sfârșit această lucrare bună care a fost începută în mine.

Așa-zisul proces de sfințire are loc când credinciosul realizează că orice păcat, poftă sau patimă au fost dezbrăcate de puterea lor.

Sfințirea are loc când credinciosul trăiește în ceea ce a câștigat Hristos pentru el nu în ceea ce realizează el să facă pentru a ajunge în împărăție.

Creștinul nu spune: “fără Hristos nu aș fi putut face nimic” ci spune “Hristos a făcut totul pentru mine”