Lacrimi...
Cita putere are o lacrima....coboara supusa peste obrazul palid..o simti,e sarata,e calda si iti ruineaza toata puterea pe care o ai,de ce lacrimile iti inunda ochii atunci cind vrei sa pari puternica si vrei sa suferi in tacere,fara ceata din ochii si asa indurerati si tristi?de ce coboara incet,asa ca sa-i simti fiecare milimetru parcurs?...de ce nu poate sa dispara usor si sa iti improsapateze visele?...Sufar? da! pentru ca de azi am ramas oficial fara copilarie...m-am maturizat intr-o clipa....
Au plecat ambii prea repede...si intr-un timp foarte scurt,nu pot sa cred ca 4 in luni D-zeu mi i-a luat pe ambii,erau suflete pereche...bunica, femeia anilor 30-40' (care erau obisnuite sa se descurce singure in orice imprejurare),bunicul era bunic...era bun,harnic si emotiv,a trait prea multe in viata sa,a invatat sa munceasca si sa conduca din spatele bunicii,care era intradevar o femeie puternica...
Bunica era..(prea ciudat sa spun era...) o femeie adevarata,una care stia sa alinte,sa iubeasca,sa educe,sa certe...si o facea asa incit nu puteai sa te superi..Erau puternici si in acelasi timp neajutorati,ii vedeam cum ii chinuie batrinetea si timpul prea necrutator,ii vedeam cum sufereau in tacere atunci cind pierdeau pe cineva..acum suferim noi...si desi toti ar spune ca la aproape 86 de ani ei si-au trait viata,pentru mine ei raman a fi cei cu care mi-am trait copilaria,ei pentru mine nu sunt batrini si nici tineri,ei sunt bunicii mei..
Azi a plecat bunica,prea repede si prea pe neasteptate,daca imi spunea cineva ca azi o sa vin de la liceu mai devreme ca de obicei nu m-as fi gindit niciodata la asta,e prea pustiu...in suflet,de ceva timp e totul anapoda,azi golul s-a adincit...nu vreau sa cred ca casa bunicilor de azi va fi pustie..nu vreau si nu pot...
Sursa
2010-10-07 17:58:37