Poveşti studenţeşti: căminul unde se stinge lumina (II)

Tipul despre care vă spuneam în articolul de mai jos, cel care nu a mai călcat în cămin cu pricina, nu ştia “regulile casei”: că la 12 se stinge lumina, iar în toată clădirea este deschisă o singură toaletă. La parter. Vahta a respectat cu sfinţenie “legea” impusă de conducerea universităţii. Ghinion pentru săracul om. La 2 noaptea s-a trezit cu o nevoie fiziologică disperată. Burta îi făcea ravagii şi ar fi trebuit să-şi elibereze măruntaiele. Nu tu lumină, iar când a pus mâna pe clanţa de la uşa toaletei i s-a făcut şi mai rău. Era închis.

 

A revenit în cameră. Toţi dormeau împrăştiaţi prin cameră. A tras de unul, de altul. Nu puteau să articuleze două sunete normale. Până la urmă natura a învins. Şi atunci, deşi era beat, a aranjat pe podea nişte ziare. Şi-a dat pantalonii jos şi ştiţi ce a urmat…

 

Apoi a mototolit ziarul. A deschis geamul şi sfrrrr afară. De unde să ştie sireacul că fereastra era prevăzută cu plasă împotriva ţânţarilor. Era noaptea, întuneric de să-ţi scoţi ochii. Nici nu a băgat de seamă că hârtia s-a întors în cameră ca bumerangul. Mai mult, conţinutul s-a împrăştiat peste tot. Nici n-a simţit. Doar un iz puternic l-a trezit un pic. Se gândeşte în sinea sa: “bre, pute. Să fac ceva cu asta”. Aşa că, se pune pe căutat ceva odorizant. Găseşte o sticluţă pe o masă. Era chiar lângă tifon. Nici n-a trebuit s-o deschidă. A pus-o la gură şi pfu-pfu. A dat cu “odorizant” atât pe el, cât şi în jurul lui.

 

Mirosul nu dispărea. A dat din mână a pagubă. Ce era să facă sireacul? S-a dus la culcare. A doua zi, când s-au trezit zmeii, pe la vreo 10, nu le-a venit să creadă. Nici să râdă, nici să plângă. S-au holbat disperaţi unul la altul. Peste tot în cameră era rahat, iar lângă fereastră totul era stropit cu iod. N-au stat să-şi explice “minunea”. Au zbughit-o pe uşă. Din fericire toaleta era deja deschisă şi s-au îmbulzit să se spele. Înainte să cadă cortina peste ruşinea sărmanului student ghinionist vă spun doar atât: nu a mai călcat în acel cămin în care se stingea lumina după 12. Niciodată.


Sursa
2010-10-06 08:41:53



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

16:36:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
04:46:00DIN POEZIA FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
19:20:08Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:52:48Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:12:00INTEROGAȚII... —» Leo Butnaru
02:06:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:26:10Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:47:00DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
00:11:37Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:33:59Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:01:48Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:14:58Mariana Golimaz și sărbătoarea poeziei la bibliotecă —» BPR Ungheni's Blog
07:55:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
23:08:06Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:17:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:56:30Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:05:59Nou: Castel Mimi Roșu de Bulboaca —» Fine Wine
23:04:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:48:35Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:57:01Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:41:43Cum să nu strălucești — și totuși să domini scena. —» Efrosnatalita’s Blog
21:38:18Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:14:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:17:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
21:53:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки