Poveşti studenţeşti: căminul unde se stinge lumina (II)

Tipul despre care vă spuneam în articolul de mai jos, cel care nu a mai călcat în cămin cu pricina, nu ştia “regulile casei”: că la 12 se stinge lumina, iar în toată clădirea este deschisă o singură toaletă. La parter. Vahta a respectat cu sfinţenie “legea” impusă de conducerea universităţii. Ghinion pentru săracul om. La 2 noaptea s-a trezit cu o nevoie fiziologică disperată. Burta îi făcea ravagii şi ar fi trebuit să-şi elibereze măruntaiele. Nu tu lumină, iar când a pus mâna pe clanţa de la uşa toaletei i s-a făcut şi mai rău. Era închis.

 

A revenit în cameră. Toţi dormeau împrăştiaţi prin cameră. A tras de unul, de altul. Nu puteau să articuleze două sunete normale. Până la urmă natura a învins. Şi atunci, deşi era beat, a aranjat pe podea nişte ziare. Şi-a dat pantalonii jos şi ştiţi ce a urmat…

 

Apoi a mototolit ziarul. A deschis geamul şi sfrrrr afară. De unde să ştie sireacul că fereastra era prevăzută cu plasă împotriva ţânţarilor. Era noaptea, întuneric de să-ţi scoţi ochii. Nici nu a băgat de seamă că hârtia s-a întors în cameră ca bumerangul. Mai mult, conţinutul s-a împrăştiat peste tot. Nici n-a simţit. Doar un iz puternic l-a trezit un pic. Se gândeşte în sinea sa: “bre, pute. Să fac ceva cu asta”. Aşa că, se pune pe căutat ceva odorizant. Găseşte o sticluţă pe o masă. Era chiar lângă tifon. Nici n-a trebuit s-o deschidă. A pus-o la gură şi pfu-pfu. A dat cu “odorizant” atât pe el, cât şi în jurul lui.

 

Mirosul nu dispărea. A dat din mână a pagubă. Ce era să facă sireacul? S-a dus la culcare. A doua zi, când s-au trezit zmeii, pe la vreo 10, nu le-a venit să creadă. Nici să râdă, nici să plângă. S-au holbat disperaţi unul la altul. Peste tot în cameră era rahat, iar lângă fereastră totul era stropit cu iod. N-au stat să-şi explice “minunea”. Au zbughit-o pe uşă. Din fericire toaleta era deja deschisă şi s-au îmbulzit să se spele. Înainte să cadă cortina peste ruşinea sărmanului student ghinionist vă spun doar atât: nu a mai călcat în acel cămin în care se stingea lumina după 12. Niciodată.


Sursa
2010-10-06 08:41:53



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

17:12:08Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:02:57Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:57:42Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
13:29:01Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:12:00Pământ —» Andrei LANGA. Blogul personal
04:32:00POEME PRIN ANI —» Leo Butnaru
03:46:13Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
01:54:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
01:46:39Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:52:02Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
04:37:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
00:53:00do you remember being scared? —» turn up the silence
21:41:43Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:14:39Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:30:40Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:33:16Interpretări Teatrale ale lui Eminescu: Luceafărul —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
01:04:11Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
23:45:50Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
22:36:52Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:23:03Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:41:55Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:55:52„Nu dai interviul, m-ai înțeles?”, Ioniţă la Chicu —» Curaj.TV | Media alternativă
09:17:36Ni mai profanaţi simbolurile de stat! —» Curaj.TV | Media alternativă
04:32:00POEME PRIN ANI —» Leo Butnaru
00:14:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки