Poveşti studenţeşti: căminul unde se stinge lumina (I)

Din timpul studenţiei îmi amintesc multe poveşti extrem de haioase şi aproape neverosimilă. Încep astăzi să vi le istorisesc printre alte articole cu care v-am obişnuit. Următoarea istorie pare chiar destul reală. Mi-a fost relatată de un student ce ştia tot felul de poveşti ciudate despre viaţa studenţească.

Totul s-a întâmplat într-o zi de duminică, într-un cămin din Chişinău. Nu ştim locul, nu ştim numele căminului. Ştim doar că acest cămin studenţesc era al unei universităţi de stat din Chişinău.

Nu este un secret că bairamul reprezintă modul de viaţă al studentului. În special acesta se ţine duminica. Asta pentru că atunci vine tânărul de acasă. Este încărcat cu mâncare. Pe lângă mâncare mai are şi ceva vin. Chiar şi rachiu. Dispune de bani. Aşadar, sunt prezente toate ingredientele necesare unei petreceri.

Numai că în povestea noastră petrecerea era deosebită. Era ziua de naştere al unui tip, student în anul trei. Cum se obişnuieşte, şi-a chemat amicii de prin cămin, amicii de prin oraş, amicii de pe la facultate. În total vreo 15 inşi, dintre care unul n-a mai căclat în viaţa lui în acel cămin. Petrecerea a fost una reuşită. Vinul a curs gârlă, vodka aproape că nu s-a terminat, iar fetele, şeful căminului şi tocilarii au fugit din calea urgiei. A rămas doar “vahta”. Pentru neiniţiaţi, “vahta” este femeia care face de gardă la intrarea în cămin. De obicei este o femeie trecută de 50 de ani, destul de masivă şi căreia nu i-ar fi frică nici în faţa invaziei unor extratereştri. Aşa că nici de nişte “tineri veseli” nu îi este teamă. Deci, “vahta”, să-i zicem chiochea Valea, a fost singura autoritate rămasă în cămin şi care urma să ţină piept furiei ameţită de aburi bahici.

Ziceam mai sus că petrecerea a fost un mare succes. Şi cum succesul trebuie udat cu sânge, câţiva “tineri studioşi” s-au luat la harţă cu alţii. Cu siguranţă motivul nu a fost vreo ecuaţie de gradul doi şi nici o integrală ori derivată. De fapt, nu a contat motivul. Lucrurile ar fi degenerat. A fost nevoie de intervenţia chiochei Valea, care s-a jurat că ar fi chemat poliţia dacă “bandiţii iştea nu se liniştesc amu!” S-au calmat. Cu chiu cu vai s-au şters de sânge. Şi-au oblojit rănile cu nişte iod, tifon, apoi au continuat cheful. (va urma)