Mai balansează…

Balansează. Încă mai balansează scrinciobul-cântar… NU vrea să-şi găsească un punct de echilibru. Cînd e sus…sus şi-a atinge cerul, când cade cu viteză şi se izbeşte de pământ de-l răneşte. Îi putred lemnul de ploi, de vreme, de greutatea celor care l-au încălicat, dar parcă tot copil ar rămâne… la prima lecţie, la prima cunoştinţă, la primul „ce bine e”… Unde ţi-e maturitatea?