ginduri “de duminica”

nimeni nu mai e in interiorul meu azi. e duminica si eul se odihneste. nasul lenos adulmeca mirosuri de la bucatarie. clatite cu vanilie si ceaiut proaspat cu lamie. da, e timpul sa ridicam pleoapele si sa stergem ceata de somn. soarele se arata si el sfios prin fereastra, imprastiind optimism in cameruta mea roz, unde eu ma intind sub straturi mari de cearsafuri. am avut si camarazi de somn in aceasta noapte. telefonul fix ce mi-a incalzit talpile de la picioare si ursul lui frat’meu, pe care involuntar, dar cu atita drag l-am strins intr-o imbratisare. nu pare a fi o duminica rea pentru inceput si cine stie, poate chiar va fi  o duminica esentiala in viata mea.  deschid fereastra si adulmec mirosul de frunze uscate ce au imbibat in ele si aroma asfaltului udat de ploaie. n-am ideei de ce am fost impinsa sa scriu azi din prima pe blog, dar ma simt atit de bine sa-mi expun liber gindurile “de duminica dimineata”, fara ca nimeni sa ma judece, sa-mi cadoneze priviri dubioase sau sa talmaceasca frazele in urma mea. e ca si cum s-au fi dublat toate simturile in mine si am ocazia sa ma bucur de cele mai mici lucruri. va urez o duminica cit mai frumoasa. impodobiti-o cu zimbete, imbratisari, dor si gust de caramela!