Saptamana asta imi schimb geolocatia reala si virtuala. Dublu efort. Acolo si dincolo.

Unu. Cutiile de carton stau stampilate in mijlocul casei. Nu reprezinta nici a sasea parte din zestrea totala. Aici ma plang, nu ma laud, ca sa fie clar. Imi vine sa le duc la rapa si sa intru in peretii goi din casa noua cu un pat de fier cu plasa si un dulap de carton. Am s-o fac si pe asta, dar cand a mai creste fata si a pleca, ca sa nu vada cum innebuneste ma-sa. Ca sa-mi ocupe mintile cu altceva, socrul mic mi-a promis solemn ca-mi da un perete gol din dormitor. Sa fac ce vreu cu el. Bonus pentru rabdarea mea de pana acum cand nu ma lasa sa bat o tinta in perete. Ca nu-i al nostru si nu trebuie bortelit. Bun, amu zice, il vezi cat e de mare si lat? Poti sa-ti faci o fresca din pod pana la poale sau sa bati in el toate tintele pe care le gasesti in casa. Imi pare un proiect frumos, dar ma mai gandesc. Cand am prea multa libertate de creatie, ma pierd.

Doi. M-am transformat in ceea ce detestam cel mai mult. In babeta cu papuci plini de ciment, degete julite, telefonul mobil plin de poze de mobila, feluri de faianta, materiale de constructii etc. Am capatat cu socrul mic niste reflexe de proletari care-si fauresc cu daruire si interes viitorul. Cand intram cu socrul mic intr-o incapere, el incepe sa faca boc-boc! in pereti, sa vada din ce-i facut, eu scanez faianta din viceurile publice. Ma intereseaza culoarea, materialul, compozitia… cand ne-au intrebat muncitorii ce meserie avem, s-au ales c-un soc pe viata. Nu le venea a crede ca lucrul nostru consta de fapt in ciocanirea voioasa a claviaturii. Nu-i serios, ne-au spus ei.

Nu zic ba, trecem intr-adevar printr-o aventura intrigant pamanteasca. Dar deloc sexoasa.

Astept cu nerabdare sa revin la starea mea de madama cocheta, cu poze cochete in portabil, cu degetele fine si ciuful in ceata. Starea mea normala in care mai pot scrie cate-un post neprafuit pe blog.

Si da, despre blog vroiam sa scriu. Se muta si el pe adresa noua, desi cam in aceeasi pareti. Mai am un pic de lucru ca sa scot si aranjez frumos fisierele in locurile unde v-ati deprins sa le gasiti.

Postul viitor va fi publicat pe soacramica.eu. Imi cer iertare pentru inconviniente, stiu ca o deprindere e greu de schimbat. Pentru asta va promit ca voi scrie curand posturi cu carisma, adica iuti si picanti, ca sa aveti pentru ce sa ma blestemati. Garantie ca numa veti uitat niciodata.