Mie nu-mi place să mângâi oamenii. Mai degrabă trag în ei cu vorba, ca un pirat crăcănat cu puşcă. Unul se fereşte, altul cade răpus, al treilea se excită.
Nişte episoade din viaţă m-au transformat totuşi într-o tactilă înverşunată. Temporar. Aşa chestii se întâmplă doar când pierzi controlul unor zone de pe scoarţa cerebrală, într-un ritm săltăreţ de nerăbdare: «Foaie verde de mohor, vino seara la izvor… »
Deci, într-un episod din ăsta, m-am pomenit la nişte întâlniri galante cu un flăcău. La o etapă mai avansată, capul s-a deconectat cu totul, mâinile, în schimb, rămâneau în priză. Şi mângâiau, mângâiau… mai mult în întuneric, că eu sunt pudică (sângele are memorie chiar dacă creierii au ars de vreo trei luni). Şi ca să nu mai întind vorba, într-un târziu am înţeles că eu de fapt nu o parte a coapsei mângâiam, ci buzunarul în care se afla portmoneul flăcăului.
Fobia nr.2 din lista mea tainică ţine de oamenii ce-ţi privesc inima, dar îţi cântăresc portmoneul. Unii au făcut din asta o meserie şi au ajuns la performanţe remarcabile în domeniu. Domeniul are la bază psihologia omului. Măcar pentru faptul că e vorba de manipulare/jonglare iscusită cu simţurile umane.
Probabil că fobiile sunt date omului ca să-l motiveze să caute, să cerecteze lucruri de care niciodată nu s-a interesat, dar care puteau să-i serveasca în viaţă. Iată aşa am ajuns să citesc aseară că există oameni pe care nici cea mai complicată manipulare, hipnoza, nu e în stare să le încurce drumul inimii sau a raţiunii.
«Am avut ocazia să asist la nişte experimente, care dovedesc că nu oricui şi nu orice se poate sugera în timpul hipnozei.
Unei fete care în stare de hipnoză adormea, de obicei, repede şi profund, executând diferite însărcinări complicate i s-a spus:
-Priveşte, N. a adormit, iar în buzunar are un portmoneu cu bani. Du-te şi ia-i banii, n-o să bage de seamă!
Pacienta, care până atunci executase întocmai toate însărcinările, de data aceasta a refuzat să i se supună. După repetarea sugestiei, care se termina cu cuvintele Îţi ordon să faci asta! ea, neîndeplinind nici de data asta porunca, s-a trezit, deşi altă dată continua să doarmă profund.
Unei alte femei hipnotizate i s-a ordonat să sărute un bărbat necunoscut, care tocmai atunci intrase în odaie. Reacţia ei a fost un acces de nevroză, pe care medicul l-a aplanat imediat prin sugestia M-aţi înţeles greşit! Aţi uitat porunca mea! Dormiţi liniştită!
Aceste două cazuri demonstrează faptul că atunci când calităţile moralei ale omului (şi mai ales sovestea lui, de care dex-ul nu a auzit) sunt suficient dezvoltate, ele se dovedesc a fi mai puternice decât sugestiile insuflate în timpul hipnozei.» *
Notă de la mine. Experimentul a avut loc în perioada sovietică. Autorul e un psiholog sovietic. Poate că acest material despre sugestie ascunde o altă sugestie isteaţă în sine. Dar, ideea mi-a plăcut. Cazuri din astea te fac să întredeschizi portiţa dintre tine şi lumea, care e în veşnică transformare de soveste.
* C.C. Platonov, “Psihologia distractivă”, Chişinau, Lumina 1990.