Mancam bors cu smantana si ascultam radio noroc. Un interpret miorlaia ceva sfasietor de iubire. Ma rog, asa isi imagineaza omul ca-i frumos. Si eu mi-am zis atunci ca daca stai si asculti atent textul pieselor difuzate la radio iti dai lesne seama ca 3 din 5 interpreti sunt niste escroci sentimentali. Cauza din care devin populari numai in tara. Rar cine trece granita cu cuvintele: Ai sa vezi ca dupa despartire, nimeni nu te va iubi mai puternic ca mine. Si-ai sa plangi, si-o sa-ti para rau, dar eu deam oi fi departe, zau. Nimeni, nimeni, nu te va iubi mai strasnic ca mine (de 2 ori). (redau aproximativ mesajul, ca nu-s chiar nebuna sa memorizez hitul).
Oamenii cresc si se educa emotional pe o sumedenie de cantece cu texte aiurite, ca daca le prezinti unui specialist de creieri se cruceste. Si credeti-ma ca nu e de ras. De la atata ascultare de piese de trei centime am inceput sa iau in serios ideea ca doar cenzura mai poate crea capodopere. Dar nu despre asta vroiam sa scriu…
Despre iubire se speculeaza mult. De asta pentru multi ea ramane doar o naluca, putini ajung s-o vada la fata, vorba unui frantuz cu peruca. Si mai tine iubirea asta de alta iubire. Cea de sine. Daca iubire de sine nu e, nimic nu e.
Nevoia de a iubi cu orice pret si lipsa de iubire de sine otravesc orice relatie de cuplu, explica Jacques Salomé. Asadar pentru a iubi pe cineva, trebuie sa te iubesti pe tine.
Psychologies: Cum se manifesta lipsa de iubire de sine in realtia noastra cu ceilalti si in cuplu?
J.S. : Lipsa de iubire de sine – aceasta iubire ce presupune bunavointa, respect – are consecinte directe asupra relatiilor noastre cu ceilalti. Se traduce prin lipsa de incredere, indoieli si suspiciune, care vor genera sau intretine fie relatii bazate pe apropiere si posesivitate, fie relatii de tipul persecutat-persecutor. Daca nu ma iubesc, nu voi putea iubi, pentru ca voi avea mereu nevoia si pretentia de a fi iubit. Cu lipsa de iubire de sine, ne aflam mereu fie in situatia de a « cere -pretinde», fie in cea de a « refuza, pentru ca nu e suficient ». In ambele cazuri, intampinam mari dificultati cand trebuie sa oferim. Cand nu te iubesti, crezi ca nu ai nimic important si interesant de oferit, iar atunci cand o faci, ai sentimentul de a fi deposedat, printr-un soi de ecuatie inconstienta de a avea « mai putin » in sine.
P. Relatiile bazate pe lipsa de iubire de sine sunt, prin urmare, destinate esecului ?
J.S. Este o constatare pe care o verificam neincetat. In aceste relatii defectuoase, cel care nu se iubeste sfarseste – invariabil – prin a uza, apoi prin a distruge increderea celuilalt. Partenerul furnizor de iubire va incepe sa aiba indoieli, inainte de a inceta definitive sa mai ofere dovezi de dragoste care nu determina nicio reciprocitate. Acest gen de relatie este un joc nebun de oglinzi bazat pe o misiune imposibila: incercarea de a-i da celuilalt ceea ce el singur si-ar putea oferi – iubire fata de propria persoana. Dispretul de sine duce la cautare de parteneri de care sa fim iubiti cu orice pret.Aceste alegeri, cel mai adesea inconstiente, se bazeaza pe un fel de escrocherie relationala. Totul se petrece ca si cum unul ar spune celuilalt : «Am mare nevoie de tine si, atat timp cat tu raspunzi nevoii mele, suntem legati ». iar partenerul : «Simt in adancul inimii ca nu ma iubesti, dar am increderea ca, datorita iubirii mele, intr-o zi vei ajunge totusi la acest sentiment».
Lipsa iubirii de sine poate sa ia si forma devotarii, care se traduce prin « te voi iubi cu orice pret ». Insa aceasta daruire nu este decat masca unei imense nevoi de a fi iubit, care nu va fi niciodata implinita.
De aceea nu incetez sa repet ca cel mai frumos cadou pe care-l putem face unui copil, nu este sa-l iubim, cat sa-l invatam sa se iubeasca.
Sursa: Fragmente din interviul cu Jacques Salomé, publicat in Psychologies, iulie august 2010.