Acum o săptămână mi se plângea o cunoscută de serviciile prestate de Ambasada Republicii Moldova la Paris. Cozi interminabile la poartă, lipsă de scaune prin împrejurimi, totală absenţă de bunăvoinţă şi respect faţă de cetăţeni. Bun înţeles că nu pot trage linia şi face concluzii având un singur caz în faţă. Pentru asta e nevoie de mai multe mărturii. Şi nu cred că doar cetăţenii stabiliţi în Franţa ar avea de spus ceva la un subiect de care nimeni nu se interesează. Poate doar în ziua alegerilor. Pentru rapoartele Ambasadei, nu pentru cetăţeni, desigur.
Aş vrea să întreb acum cetăţenii stabiliţi în străinătate, temporar sau în vecii vecilor. Ce sentimente vă încearcă călcând pragul Ambasadei ţării voastre în ţara de adopţie? Siguranţă, mândrie, umilinţă, nepăsare? Cum sunteţi trataţi de personalul Ambasadei? Aţi reuşit să vă rezolvaţi problemele pe loc? Cu ce preţ (timp, nervi, bani)? Dacă nu sunteţi mulţumit(ă) ce soluţii propuneţi pentru a îmbunătăţi lucrurile?
P.S. Nu e neapărat să începeţi comentariul cu, “eu, subsemnatul, Ioniţă Cuculeţ, mărturisesc că…” Folosiţi sănătoşi pseudonime! 
P.P.S. Vai ce greu e de găsit pe net o poză de moldoveancă în bluză tradiţională cu pâine şi sare.