Cred că ştiţi cât îmi place să-mi rătăcesc nasul în cărţi cu pagini ruginite. Aceleaşi pagini, aceiaşi ochi, dar altă minte. Aseară m-am amuzat grozav răsfoind două cărţi. Una din ele a fost cartea mamei când era fată mare. Alta, cartea pe care am crescut eu fătălău cu gâțe.
La un moment al lecturii mi-a venit un gând: dacă postez pe blog două fragmente, fără copertă, fără anul ediţiei, oare vor putea cititorii să identifice doar pe baza conţinutului cartea care a fost publicată în ex-URSS şi alta scoasă la tipar la mult timp după dispariţia acestuia. Încercăm? 
Prima
“Lucrul casnic nu-i uşor. Cercetările au stabilit că atârnarea rufelor spălate cere mai multă energie decât munca pe tractor, spălarea ferestrelor e mai grea decât conducerea unui taxiu, iar pentru călcatul rufelor se cheltuiesc atâtea calorii de câte are nevoie la lucrul său un pietrar. Toate acestea femeia le poate face numai cu participarea egală a soţului şi a celorlalţi membri ai familiei.
Deci, în orice familie soţul şi soţia pot şi trebuie să ştie în aceeaşi măsură să gătească, să spele, să facă curăţenie, să înfeşe şi să îmbăieze copilul.
O soţie neajutată se ofileşte repede, devine iritabilă şi nu mai face faţă cerinţelor vremii. Dar de la o femeie modernă se cere să fie şi bună specialistă , şi elegantă, şi cultă. Aceasta o obligă ca în timpul liber să frecventeze biblioteca, atelierul de mode, frizeria, să asculte o lecţie, un concert. Soţul, însă, dacă nu va pune şi el umărul la treburile casei, se va lipsi de o asemenea soţie, capul ei fiind totdeauna plini de griji, sufletul de obidă. Căci ce folos de podelele care lucesc ca oglinda, de rufele scrobite, de bucatele gustoase, dacă după toate acestea soţia nu mai are putere să privească televizorul, să iasă la aer ori să citească o carte?”
A doua
“Efortul de a educa un copil sau un soţ este întotdeauna răsplătit.
Soţul trebuie obişnuit să se simtă bine acasă, altfel se lasă atras de prieteni nu întotdeauna doriţi de soţie, ca să nu mai vorbim de alte femei. Pentru asta trebuie ca interiorul să-i fie agreabil, să se simtă ataşat casei şi soţiei. Nu vă asaltaţi soţul cu întrebări sau veşti proaste de cum intră pe uşă. Lăsaţi-l să-şi tragă sufletul, să mănânce în tihnă, apoi, staţi puţin de vorbă. Nu-l iscodiţi.
Dacă veţi arăta neglijentă, dacă veți mirosi a bucătărie, dacă nu veţi vorbi decât despre grijile menajului, dacă veţi fi cicălitoare şi tiranică, să nu vă miraţi că soţul va deveni tot mai distant, mai ocupat.
Obişnuiţi-vă soţul cu o igienă zilnica- completă şi permanentă şi nu-l lăsaţi să umble neras. Cumpăraţi-i deodorant, aveţi grijă să îmbrace zilnic lengerie, ciorapi şi cămeși proaspete şi să-şi asorteze cu gust îmbrăcămintea.
Tot soției îi revine meritul dacă de 1 martie soţul ei nu uită să ofere colegelor de serviciu un bucheţel de ghiocei, dacă nu omite de sărbători să spună “Cristos a înviat” sau “La mulţi ani”.”