A curs oleacă de apă pe Nistru de la ultumul meu post despre sex şi aşa cum într-un râu nu poţi intra de două ori cu aceleaşi gânduri, azi scriu lucruri care ar putea intra în lejer conflict cu articolele anterioare.
Răsfoiam recent nişte reviste pentru femei până ajung să fixez două din ele. Cu subiect comun pe prima pagină: seducere şi sex. Pe de o parte Cosmopolitanul cu pachetul său clasic: de la petale de roză până la orgie şi alte drăcovenii din aceeaşi gamă, pe de altă parte, Psycho cu un dosar complet despre psihologia masculilor, cu un titlu promiţător: “Ce-şi doresc bărbaţii cu adevărat”. Ambele având ca suport fantasmele sacre ale bărbaţilor.
Mi-a bubuit atunci în cap o întrebare: “Oare cum se simte un bărbat în pat cu un program, calculat minuţios într-o redacţie? Cum e să ştii că partenera îşi închipuie că ştie exact ce apetituri îţi trec prin minte? Cum e să faci sex cu o clarvăzătoare de duzină?” Bine, dacă tipa e o ţâţoasă cu buze harnice, e păcat să strici frumuseţea de erecţie cu întrebări aiurea, dar dacă e o parteneră pe care ai vrea s-o revezi? În alte ipostaze ale vieţii, vreau să zic.
Sau, dacă revin în albia sexului frumos şi al dracului de curios mă întreb din nou: “Oare cum m-aş simţi eu ca femeie trecând printr-o librărie suprasaturată de reviste pentru bărbaţi cu poveţe din astea: “Cum s-o scoţi din minţi de plăcere în 10 mişcări”, “Top de 15 fantasme femeieşti”, “7 poziţii care îi asigură 3 orgasme pe ceas”.
Adică să mă bag eu în pat cu un mascul care mârnâie ca un popă sub nas: ahaaa, deci aici e ca în desenul de la pagina 109, masăm încetişor, în creştere, poziţia a şasea, facem zoom, penetrăm uşor, decolareaaaa şi OPAAA! Păi eu am cel puţin două zone anti-erogene (fie ele declarate chiar şi de ONU straşnic de erogene), pe care dacă, partenerul nefiind capabil să capteze semnalele mele de avertizare la timp şi comite păcatul să le atingă, reuşeşte să-mi transporte libidoul la 10 ani lumină depărtare de pat. Să-i mai deschid eu viză de intrare după asta? Nici în visele lui preabucuroase spre duminică! Ş-apoi cine garantează că fantasmele unei femei nu pot deveni un coşmar feeric pentru alta. De ce să transformăm o şedinţă de sex într-o şedinţă de tortură modernă?
Nu e sexul o plăcere când lucrurile se întâmplă la nivel instinctiv? Când partenerii vibrează în unison şi doar la nivel de simţuri îşi presimt reciproc dorinţele. Cine oare mai crede azi că sexul e o magie care nu se învaţă de prin reviste şi nu poate fi trasă la xerox?