Tindem să cunoaştem stele,planete,
Să descoperim sateliţi şi comete,
Să facem naveta pe lună,-napoi,
Dar nu studiem universul din noi.
Nu ne cunoaştem decât parţial,
Rămâne în umbră al nostru “moral”,
La ceruri plecăm cu un singur gând:
“Care-a fost rolul meu pe pământ?”
Trupul curat,elegant îmbrăcat,
La gât papion de-aristocrat,
În suflet nici zare de bunătate,
La ce bun le mai ai pe toate?
Miroşi a parfum,vorbeşti răspicat,
Guşti doar ce-i dulce,nu şi sărat,
Garda de corp te duce în braţe,
Te temi că oamenii o să te-nhaţe?
Dar pentru ce? Ce le-ai făcut?
Aaaa,se pare că le-a durut
Când tu cu biciul pe spate pocneai,
Cu laba pe burtă în hohot râdeai…
Ascultă-mi sfatul şi ia aminte:
Nu-mi eşti nici frate,şi nici părinte,
Nu poţi să-mi spui ce să vorbesc,
Nu-mi poţi dicta cum să gândesc.
Sa-ţi recapeţi moralul e prea târziu,
Că-n suflet e bezna,e rece pustiu
Şi soarele-acolo nu va pătrunde,
Ba chiar după nori se va ascunde.
Răul se-ntoarce ca bumerangul,
Domnul alege fiecăruia rangul,
Azi dacă fluturi cu pletele-n vânt,
Mâine vei sta doborât la pământ…
(mai am de redactat)
