În propria mea piesă joc rolul secundar,
Mi’e inima zdrobită de’un adevăr amar,
Mi’e lacrima sărată şi ucigaş mi’e dorul.
Ce’i viaţa?E un teatru…La fel ca şi amorul…
Cu măştile pe faţă, jucăm al doilea act
Şi aşteptăm cu toţii un următor antract,
Nu mai rezistă scena,nici noi nu rezistăm.
Ce facem? Unde mergem? Sfârşitul aşteptăm.
Ascundem adevărul după cortina serii,
Jucăm cu pasiune în numele plăcerii,
Ţipăm de bucurie şi plângem de durere.
Ah, unde e iubirea?E’acolo, uite, piere…
Azi, tu eşti Julieta,Romeo nu sunt eu,
Dar inima sălbatic se zbate-n pieptul meu,
Dorind să strige tare,s’auda Universul
Că moare fără tine,că lent şi trist ii mersul…
