sunt asa cum nu vreti sa fiu..sunt eu...

Favicon sunt asa cum nu vreti sa fiu..sunt eu...

RSS posts

Comentează

Mai sus de Infinit…

Miroase-a vant, miroase-a vara,Miroase-a flori de tei afara,Iar cafeaua mea amaraM-a innebunit complet.

Nu simt pe umeri vreo povara,Iubesc, nu’mi pasa c’o sa doara,Eu iti zambesc a mia oaraSi te lipesc de piept.

Cu tine’n brate simt ca zbor,Ma simt mai liber, mai usor, Indiferent pe care nor,Mai sus de infinit…

Si las’ sa’mi spuna toti in corSa nu’mi pierd mintile’n amor,Putin conteaza vorba lor, Azi eu sunt fericit . 

Tunel fără nicio ieşire…

Mi-e seacă lacrima şi nu mai pot să plâng, Încerc din suflet candela s-o sting, Dar candela mea arde tot mai tare, Neobservând puternica-mi suflare

Şi-n coaste simt durerea lui Adam, Căci sufletul s-a spânzurat de-un ram… Plec singur, izgonit din raiul tău Şi nu mă mai intorc.Cuvântul meu!!!

E prea târziu să mai pretind la fericire Şi-mi pare rău că am întârziat, Rămâi a fi întâia mea iubire Şi ultimul meu vis, evaporat…

Cel mai trist april…

E cel mai trist april din viaţa mea, Sunt singur şi mă macină un gând: De ce toţi pot, iar eu nu aş putea Să îmi găsesc iubirea pe pământ ?

De ce tot caut trist în depărtare, Dar nu mă uit în jurul meu, cum tu Răspunzi cu “Da” la orice întrebare Şi n-ai puterea de-a-mi răspunde “Nu”?

E cel mai trist april din viaţa mea, Nici razele de soare nu le simt, De ce toţi pot, iar eu nu aş putea O primăvară s-o trăiesc iubind?

Tunel cu o singură ieşire…

Trec anii, mii de stele au căzut Şi soarele-a apus de-atâtea ori, Că nimeni parcă nici nu a văzut, Şi norii parcă sunt aceeaşi nori, *** Dar trece vremea, trece amintirea Şi se evaporă şi visele din noi, Rămâne numai dorul şi iubirea, Iar restul se transformă în gunoi. *** Se macină durerile în piept, Rămâne praful zilelor trecute, Linia frântă devine un segment Din mii de puncte palide şi mute, *** Şi trece timpul, tomnatic,rece vânt, Gonind uscata frunză-a tinereţii, Ce cade cu speranţa la pământ, Acoperind tărâna bătrâneţii. *** Ne scuturăm de florile de mai, Le mirosim cu drag ultima oara, Strigăm în urma trenului „Mai stai…”, Pe următoru’-l aşteptăm în gară. *** E ceas târziu, aici sfârsim cu toţii, Rostind în şoaptă ultimul cuvânt, Ne ducem sus,unde se duc toţi morţii, Iar viii cred că suntem în mormânt…

Viaţa din culise…

În propria mea piesă joc rolul secundar, Mi-e inima zdrobită de-un adevăr amar, Mi-e lacrima sărată şi ucigaş mi-e dorul. Ce-i viaţa?E un teatru…La fel ca şi amorul…

Cu măştile pe faţă, jucăm al doilea act Şi aşteptăm cu toţii un următor antract, Nu mai rezistă scena,nici noi nu rezistăm. Ce facem? Unde mergem? Sfârşitul aşteptăm.

Ascundem adevărul după cortina serii, Jucăm cu pasiune în numele plăcerii, Ţipăm de bucurie şi plângem de durere. Ah, unde e iubirea?E-acolo, uite, piere…

Azi, tu eşti Julieta,Romeo nu sunt eu, Dar inima sălbatic se zbate-n pieptul meu, Dorind să strige tare,s-auda Universul Că moare fără tine,că lent şi trist ii mersul…

Ultimul ceas…

Bate ploaia la geam, Focul arde în vatră, Frunze cad de pe ram, Iar câinele latră. Şuieră vântul, Suflă durerea, Tremură gândul, Adoarme tăcerea, Inima ţipă, Visează şi zboară, Dând din aripă Ultima oară… Luna sărută Cerul,pamântul, Iarba e mută, Ca şi cuvântul, Stelele toate Cad de pe cer, Parcă-s uitate, Parcă-s de fier. Ultimul ceas Al vieţii de om… Gata! Va las… Gata! Adorm…..

Despre tine n-am scris…

Am scris despre limbă,istorie,ţară, Am scris despre cei ce mă aclamă, Am scris despre lacrima dulce amară, Dar nu am scris despre dorul de mamă. ¤¤¤ Am scris despre Prutul ce-alungă durerea Din inima noastră,inundată de teamă, Dar nu am scris ce frumoasă-i tăcerea, Şoptită de glasul tău,draga mea mamă. ¤¤¤ Am scris despre viaţă şi am să mai scriu, Am scris despre greii struguri de poamă, Alături am fost şi mereu am să fiu, Doar lângă tine,scumpa mea mamă. ¤¤¤ Am scris despre dragostea fără sfârşit, Despre comedia transformată în dramă, Despre tine n-am scris,dar sunt fericit Că în braţe te strâng,dulcea mea mamă…

Iubire,eşti…♥

Iubire,eşti o pasăre ce zboară De pe un cer pe altul,surâzând, Tu laşi o biata inimă să moară Şi o petreci cu grijă la mormânt. ♥ ♥ Iubire,eşti un vânt care ne-adie, Şi chiar de nu te vede nicio stea, Eu cred în tine,cred că tu eşti vie, Nimeni din pieptul meu nu te-a lua. ♥ ♥ Iubire,eşti un vis primăvăratic, O lăcrimioară plânsă de-un poet, Ce stinge orice foc,lasă jăratic Şi arde ne-ncetat la noi în piept. ♥ ♥ Iubire, eşti o mare prea adâncă, În profunzimea ta m-am înecat, În suflet al tău val mai zboară încă, Lovind puternic dorul meu uscat. ♥ ♥ Iubire,eşti o blândă ciocârlie, Cu al tău cânt adorm şi mă trezesc, Mă faci să cred că toţi ar vrea să ştie, Că doar pe una-n lume o iubesc… ♥ ♥ Iubire,eşti nectarul de la flori, Ascuns într-o celulă din etern, Să gust am încercat de-atâtea ori Şi-n loc de rai ajuns-am în infern. ♥ ♥ Iubire,eşti un strop curat de rouă, Ce curge uşurel pe-al meu obraz, Tu dai un start la viaţa asta nouă, Care,de fapt,începe chiar de azi. ♥ ♥ Iubire,eşti o ramură de laur Pe cretetul măreţului destin, Eşti vinul cel din cupele de aur, Ce-neacă-n sine frunze de pelin. ♥ ♥ Iubire,tu,mereu neînţeleasă De-un Univers ce uită al tău nume, Întoarce-te în inimi,vino-acasă Şi nu ne mai lăsa singuri pe lume…

Tăcerea…

În taină se naşte tăcerea, Uşor sărutată de vânt, Ea dulce este ca mierea, O văd,o aud şi o simt, *** Cuprinde o lume întreagă, De piept o lipeşte cu dor, Gândul cu inima leagă Şi parcă mă face să zbor. *** În tăcere teii suspină, În tăcere iubirea se naşte Şi noi aşteptăm să vină Duminica Sfântului Paşte. *** Tăcerea e tot,e lumina Pierdută în Univers, E zâmbetul tău,e albina, Nectarul dulce din vers. *** Frumos în noi e cuvântul, Dar şi mai frumoasă tăcerea, El ne sfinţeşte mormântul, Ea presupune-nvierea…

Murim,murim cu toţii..

Murim,murim cu toţii, Dar,fraţi,să nu vă pară, Că după clipa morţii Ne transformăm în ceară. Ne transformăm în vânt Şi bântuim prin lume Pe aripi de cuvânt Şi cu al nostru nume. Să nu vă pară,fraţi, Că după ce murim De El suntem uitaţi, Că fără El trăim. Când graniţa o trecem Dintre “acum” şi-“apoi”, Noi trupul îl petrecem, Iar duhul e cu noi, Căci duhul e-un tezaur, Doar el în noi e sfânt, E bobul cel de aur Ce iese din mormânt, E lacrima cerească Plânsă de Dumnezeu, Ce vruse s-amintească: El e cu noi mereu. Uitaţi de trup,dragi fraţi, De duh să vă-ngrijiţi, Cu el să v-alinaţii Durerea ce-o trăiţi, În el e biruinţa Şi rostul căutat, În el ne e voinţa Şi Domnul Împărat…