La dentistul meu am aflat mai multe despre migrenele legate de regularea hormonală decât la doctoresa ginecolog la care am fost alaltăieri pentru prima dată şi unde era să fac o moarte de motan cu clopoţel la gât.
E destul să cazi într-o zi peste un medic hantut (cum zicea bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte, c-am şi visat-o aiurea azi noapte) ca să începi a preţui pe cei cu care ai avut de a face până la el. Întâmplarea a făcut să consult doar medici bărbaţi până acum. I-am reperat după criterii egoiste: să fie cât mai aproape de reşedinţa mea şi cât mai disponibili şi comozi ca oră pentru mine. După serviciu adică. Impresia generală: specialişti buni şi persoane a-do-ra-bi-le. Cu tot simţul meu parşiv de critică nu pot să le fac nici o gămălie de reproş.
Acum că medicul de familie m-a sfătuit să consult un ginecolog mi-am zis să mă pun de-a curmezişul întâmplării şi de data asta să mă pricopsesc cu o femeie-medic între craci. Deci, nu vreu niciun fel de Jean, Pierre sau Robert, vreau o Jană, Pierrettă sau Robertă. Dar cu cât insistam pe moft, cu atât mai mult simţeam cu o juma de bucă că e mult posibil să dau de dracu. Şi am dat. Ironia sorţii, peste o femeie cu prenume de bărbat. Bun, trecem şi peste detaliul că m-a luat cu suta pe oră la telefon, eu tot încă eram decisă să merg înainte cu muzică şi lăutari.
Când am ajuns în faţa uşii a început să mi se hâţâne lumea în roşu între ochi. Cum să aleg cuvintele potrivite ca să vă explic? Eu nu am nimic împotriva animalelor de casă, de companie, de circ, dar am ce am cu oamenii fanatici după ele. Un animal plus un om fanatic UNEORI este egal cu două animale. Când un medic cu cabinet privat mă avertizează cu placat mare ROŞU din prag să am grijă de motanii ei, să nu se strecoare cumva din încăpere când oi deschide uşa… Şi dacă eu nu suport organic motanii, şi dacă eu am alergie la ei, şi dacă eu îs gravidă? … şi în general, n-am eu treabă cu motanii tăi şi să fug din urma lor dacă ţi-or ieşi din casă. Deci, îmi spui la telefon care e treaba şi eu ca pacient, am dreptul să aleg dacă vin în motănăria ta sau nu. Or, chestiunea e complicată în Belgia, dacă nu te prezinţi la consultaţie, oricum plăteşti pentru ea. Deci, m-a cuprins dracii din prag.
În două cuvinte, conversaţia noastră a fost un rateu civilizat, mă rog, că între două muieri una aflată în menopauză şi alta în pms, între nişte păreţi tapisaţi de portrete cu motani în toate ipostazele: motan care cască, motan care îşi scarpină/linge sexul, motan care îşi ia avânt, motan crăcănat în aer, motan care se iţeşte dintr-o tufă de flori, motan aşa şi motan pe dincolo… În momentul multaşteptat de ambele “îmi pare bine că v-am cunoscut, au revoir” (mai bine mă duceam la un Robert) intră o animală de motan cu tupeu şi clopoţel la gât, îşi ia avânt drept pe genunchii mei de pacientă perturbată aşteptând majestuos să-l mângâi. Şi când m-am uitat la coada lui în erecţie obraznică … aşa îmi veni un gând de … Doamne păzeşte-mă! A făcut un salt de pe genunchii mei pe masa doctoresei călcând în picioare reţeta pe care o mâzgălise fanatica pentru mine…
Aseară, aşteptându-mi neînfricată rândul la dentist (nu-mi vine a crede că scriu cuvintul “neînfricat” langă “dentist”), iată că îmi cade sub ochi o revistă pentru femei. Despre mamografie, cancer la sân, migrene… în care găsesc un articol cu rezultatele unui studiu americănesc pe care vroiam să-l dezbat cu doctoresa (la nivel intuitiv, că nu-s nebună să mă prezint cu rapoarte la un medic), bazându-mă pe experienţa ei în domeniu şi la care ceea făcuse ochii cît cepele degerate. Zero profesionalism, zero aptitudini de conversaţie, zero empatie, zero simţ psihologic… Numai motani în cap. Nădăjduiesc pentru ea c-ar cunoaşte măcar o limbă, cea motănească.
Data viitoare îl caut pe Robert.