Nu mai ştiu la care articol din categoria Autopsia cuplului cineva mi-a reproşat că m-aş fi inspirat din cartea lui John Gray, “Bărbaţii sunt de pe Marte şi femeile de pe Venus”. Ei bine, m-am juruit s-o cumpăr la prima ocazie ca să văd care e treaba cu ea. Ziua X a venit într-o sâmbătă la un supermarket. Văzut cuvintele marte şi venus, (bloggerii uneori văd numai taguri între ochi), răsfoit, citit o frază și cu expresia “ian-te măi!” băgat la coş, apoi respirat din plămâni a uşurare. La casă, punând-o pe banda rulantă îmi împart împlinirea cu socrul mic. La care acesta se urcă atent la titlu şi apoi la mine: “Păi tu îmi vorbeşti de altă carte”.
Efectiv am încurcat cărţile. Şi de ciudă m-am apucat s-o citesc chiar în chidiile aceleeaşi seri. “Marte şi Venus în armonie”, așa se întitulează cumpărătura. Greu merge lectura, de ce n-aş recunoaşte-o, ajunsă abia la pagina 154. Mă simt uneori ca un pescar fără binecuvântare: nada mare, peştii mici. O însemnătură la 5 pagini e prea puţin, deşi … ideea generală e de milioane. La figurat dar şi la propriu (pentru autor).
Am regăsit ideea intactă, frumos dezvoltată într-un interviu cu Aurora Liiceanu (via Dorina Garabajiu). Ca să vă cruţ timpul, începeţi s-o ascultaţi de la minutul 4 şi 15 sec.
Voi ce părere aveţi?