Copiii sunt cuminţi doar cand dorm. Şi adulţii? Ţîfnoşi, iritaţi, enervaţi şi doar uneori liniştiţi şi împăcaţi cu sine. Da desigur , e criză - motivul pentru toate relele din lume. Zburăm prin case, pe străzi, prin valuri de emoţii, prin oameni, prin lume. Aiurim cînd ne abate. Ne simţim liberi să ne exteriorizăm emoţiile. Este ceva firesc.
Brusc te opreşti. Auzi mişcările de lîngă tine? Simţi cum pentru o clipă nu faci parte din furtuna din jur? Ea te absoarbe. Tu nu te da bătut. Rezistă cîteva secunde.
Linişte. Asta simt acum. Cauza? Privesc cum dormi. E un bărbat care doarme. Şi parcă bărbat înseamnă putere. Şi e atît de nevinovat acum. Te admir. De parcă tot ce e negativ a adormit şi a rămas doar lumina prizonieră într-un corp. În aşa momente mă simt împlinită. Viaţa e frumoasă.
Mă gîndesc la cei care nu pot dormi. Somnul ne face fericiţi. Extirpăm problemele şi ne culcăm. Eu te privesc cum dormi... Am grijă de tine.
