Posibil că aceste zile frumoase mi-au adus aminte de şcoală, de zilele în care noi ne duceam în parc să admirăm natura care a revenit la viaţă. Eram însoţiţi de profesoara de română, chiar dacă uneori ne duceam şi singurei, aşa mai pe ascuns, pentru că eram "cei mai cuminţi" elevi. Cînd ne duceam cu profesoara, era pentru a trezi în noi setea de descrie frumosul ce ne înconjoară.
Nu pot afirma că româna era punctul meu forte. Îmi plăcea mai mult din punct de vedere gramatical, totuşi, acele zile îşi aveau ele un rost. Fantezia mea căpătă o anumită formă:
"Bate vîntul ici colea,Curge apa din cişmea,Curge lin şi-ncetişor, De te lingi pe botişor."
Posibil nu e exact ceea ce am scris atunci si cred că mai urmau vreo cîteva strofe. Am avut bucata de ziar unde a fost publicată, dar nu o mai găsesc.
Ce "Poiată"- spunea bunica mea în glumă . 