Să fim sinceri - azi cred că temperamentul meu este "ciudat", "diferit", nici rău, nici bun . Cred că fiecare dintre noi a simţit măcar o dată în viaţa lui - valul. Eşti la mare, stai în apă şi atunci cînd vine un val puternic , el întîi te loveşte şi apoi te trage după el. Ăsta este temperamentul meu .
Şi fiecare zi e u nou început de val. Ehhhh..... temperamentul. Şi-aşa-mi vine cîteodată:- să mă duc într-o cameră şi să strig tare , tare, tare - să fac triplu salt pe gheaţă, aşa mai mult imaginar- să apăs pauză şi să mă duc să-mi fac un ceai şi cînd mă întorc, totul să se dezmorţească- să plîng, dacă mă doare ceva şi să nu mă gîndesc ca par slabă de caracter- să am aşa stări de "dar mie mi-i totuna", sau " ei şi ce" sau "e ora 7:00, ei şi ce, dar mie mi-i totuna" - să mă duc şi să îmbrăţişez un om care nu mi-i foarte apropiat şi el să nu facă concluzii pripite,- să dau mîna mai apăsat şi nimeni să nu se gîndească că zilnic trag de fiare- să râd, şi da, să arăt dinţii cînd râd - să fiu aşa cum sunt şi să dau peste cît mai puţini oameni care să mă scaneze şi din faţă şi din spate şi din profil- să tac, dacă vreau-să nu fiu sangvinică, să fiu : "timon", "moniţă", "ninuni" şi cîteodată " alinka" ...şi să-mi vină mai des cîte-o stare de asta 