- Mmmm ... ce gustos- Cît de ciufulit mi-i părul
- Iar încălţămintea mi-i murdară
-Wow! Ce preţuri!
- Azi sunt atît de frumoasă
- Cu coada ochiului, dar se uită ;))
- Cîte luminiţe
- Arăt îngrozitor
- Trebuie să pun mîna pe asta
- E perfect, îl vreau
Oare prăjiturele, mezelurile, brînzeturile şi alte delicii sunt tot atît de atrase de noi. Ele se uită la noi de cealaltă parte. Ele nu ştiu cu cîtă poftă le savurăm din priviri. Şi oamenii?! Ei rîd , şoşotesc, ne analizează. Cît de ridicol este să te admiri în sticla fumurie şi să nu ştii că dincolo de ea mai este cineva. Unii mai fac şi o piruetă sau mai dau 2 paşi înapoi. Păi nu se vede de jos pînă sus. E o zi importantă. Trebuie să arăt impecabil. Şi dincolo de vitrină apar gînduri: mai întoarce-te odată, mda ... nu-i rău deloc; încă o minută şi poţi pleca.
Un singur element uneşte cele 2 lumi: vitrina. Ea poate fi transparentă, ca să analizezi bine produsele în vînzare sau întunecată - mister şi totodată ocazia de a te oglindi în ea. Tu de care vitrină eşti? Eu sunt întunecată. Nu vezi nimic din lumea interioară. Dar poate citeşti ceva din reflectarea ta în mine.