Cel mai bun medic psihiatru e bucătarul.
Am avut o prietenă cu părinţi foarte urâţi. Mamă-sa mai avea şi o voce tanguicioasa de parcă o durea veşnic o măsea sau ficatul. Exista însă între părinţii ei un soi de complicitate admirabilă.
Pe părinţii mei îi consideram frumoşi, normal. Mama are şi azi o voce caldă şi liniştitoare, dar, scotea literalmente din sărite şi sfinţii de pe zidurile bisericii cu mutismul ei de zile întregi când se supăra pe tata. Şi aşa cum pe tata tot nu-l chema sfântul Iosif… Deci, ce vroiam să zic? Îmi vine greu şi azi să anulez clişeul dobândit din copilărie când asociam dragostea doar cu cuplurile frumoase. Pe oamenii urâţi îi compătimeam de la prima vedere şi îi condamnam pe veci la singurătate. Amin!
Gândul acesta mi-a dat târcoale în timpul vizionării filmului Julie & Julia.
Istoria a două femei absolut încântătoare prin felul lor de a vedea lucrurile. Julia Child, o femeie cu o înfăţişare puţin comună, prea înaltă, prea haotică în gesturi, fascinant şi jenant de nebunatică. Tipajul acesta de femei nu-l întâlneşti în Moldova. Norocul ei că nu s-a născut pe plaiuri mioritice căci era să devină obiectul unei batjocure dureroase, nemăritată şi nu mai scria în vecii vecilor cartea Mastering the Art of French Cooking.
Julie Powell, o mignonă adorabilă. Tânără, spontană, îndrăgostită şi un pic deprimată în pragul a 30 de ani. Întrebările existenţiale au făcut-o să-şi facă un blog, devenit pe parcurs unul de succes.
Ambele femei au avut o pasiune şi o vocaţie comună: gătitul şi dragostea. Una a publicat un bestseller, alta a creat un blog de succes.
Ambele au fost încurajate de soţii lor. Cât de frumos au evoluat aceste femei în dragostea cu bărbaţii lor în paralel cu pasiunea faţă de arta culinară o puteţi urmări vizionând filmul.
Într-un moment am scăpat o lacrimă microscopică. Nu vă spun în care. Cert e că nu rămân niciodată insensibilă faţă de oamenii care îşi urmează fidel visul, nu se lasă descurajaţi şi ajung învingători. Pentru că victoria e o stare de spirit, cum zicea cineva isteț.
Filmul e o lecţie de optimism, de dragoste și de viaţă.
* E un cuvânt din copilăria mea sinonim cu gastronomia. Deși nu e atestat de dex prea îmi place cum sună ca să renunț ușor la el 