E greu să ţi-o închipui pe Monica Bellucci într-o partuză. Numai dacă eşti vreun pervers irecuperabil. Pe astfel de femei nu vrei să le împarţi cu nimeni, nici măcar cu alte femei. Şi mergi la nebunia să-i oferi şi un preludiu de calitate (înnebunit precis?). Sunt femei, pentru care nici nu te oboseşti să-ţi scoţi pantalonii. Astea singure se bagă să-ţi deschidă fermoarul, închipuindu-şi că le reuşeşte să-ţi deschidă sufletul odată cu el, alte proase ţintesc chiar inima. Pfoah!
Mai există încă o specie de femei. Pe care nimeni nu le vrea. De bună voie.
Asta o fost preludiul. Trecem la actul propriu zis.
De multe ori mă întrebam: de ce, naiba, căpiez literalmente când pun tocul pe scara avionului aterizat la Chişinău. Atunci reconstitui traseul de la îmbarcarea în avionul penar cu moriste gălăgioase, ca să detectez în care moment al zborului s-a catapultat dispoziţia mea în simbioză puternică cu libidoul.
Start!
La ce se gândeşte un bărbat după ce se instalează în fotoliul avionului? Drept. Dacă e unul celibatar sau însurat de vreo 5-10 ani, pune degetul sub barbă (poziţia gânditorului) şi reflectează cu un aer de filozof mioritic cum i-ar sta stuardesei fără fustă când i-a aduce un pahar de tărie.
La ce se gândeşte o femeie (ca Soacra Mică) când îşi prinde centura de siguranţă în avion? După ce-şi plimbă ochii de la aripa stânga la cea dreaptă, fără nici un stiuard la orizont. Se gândeşte la badea Kolea paznicul cu papucii colbăiţi, la nanu Vasea cu burduhan hrănit de borş cu usturoi, la domnul preşedinte interimar, la urma urmei. Să te zghihui o oră lângă masculi cu moaca rumenită de alcool şi cu un puternic parfum de ţigară şi automulţumire îţi asasinează libidoul înainte de aterizare. Cu o astfel de perspectivă încep să-mi joace dracii sârba înaintea ochilor.
E clar până aici? Mai departe.
Cui dau paşaportul la control? Drept. Unui băieţaş în uniformă de culoarea broaştelor şi cu cozorocul pe-o ureche că grivei.
După ce mi-l verifică pe toate părţile (vreo 3 min) de era mai sexos, îmi umpleam măcar arsenalul de fantasme în acest răstimp, da cozorocul lui îmi strică toată socoteala. Îmi debitează dându-mi din ochi: “n-aveţi un frate care slujeşte…” ”Nu! Lasă cimiliturile, băiete!”
Ş-apoi se încep zilele luuungi, plicticoase, fără intrigă mentală sau sexuală, cu pfff, paf, uuuoooof, cu gulere de blană, pantofi ascuţiţi, poante ieftine, cravate la gât şi acelaşi parfum de automulţumire. Peste tot, inevitabil, indiferent de stătut şi vîrstă. De la badea Gicu până la preşedintele interimar.
De plictiseală încep să mă bag în pielea unui bărbat. Şi, trahtibi-dohtibi x 3 ori, îmi apare potenţa!
E destul să-mi ridic mâna ca s-o pot bagă la ţâţele scoase deja din decolteuri, între fesele despicate şi ridicate la înălţimea mea pe tocuri. Femei, de la 15 la 55 de ani, care se şcoala la 5 dimineaţa să facă duş, să-şi aranjeze părul, să-şi facă machiajul şi să-şi potrivească hainele pentru MINE. Numai pentru că eu sunt bărbat. Păi chestia asta, îmi ridica nu numai potenţa, dar şi stima faţă de mine. Şi atunci încep să put şi eu a automulţumire, încep să laud femeile ţării mele: băi, vă spun eu că-s cele mai frumoase!
Şi cui îi păsa că libidoul lor e anestiziat? Da ce-i asta libidou, fă?
Pentru că, spre deosebire de lumea femeilor, nu există specie de bărbaţi pe care nimeni să n-o vrea în Moldova. Toţi îs luaţi, împărţiţi, sigilaţi. Chiar şi acei, femeile cărora îs plecate în Italia, fără divorţ pronunţat.
Mai merită să-mi şterg papucii de glod? Uoof, Doamne!
Fiecare a două e gata să mi le curate. Pe toate le-o făcut mă-să gospodine!
Mai merită să mă consum într-un preludiu?
Muhaha! Fiecare a doua ştie să-şi scuture ritmic bucile într-un striptease. Zici că face parte din programul şcolar.
Phhh, masculul trebuie să cucerească o femelă?
Ce să mai cuceresc, măi femeie? Ele se pun în rând după mine. De ce crezi că se dezgolesc aşa. Din disperare. Ca pe piaţa de sclave.
Şi au dreptate. Bărbaţii.
Tatăl meu s-a însurat după 50 de ani. Burta lui graţios bombată peste curea şi părul sur la tâmple nu l-a împiedicat să se cocoţeze mire pe tocuri de lăutar. A venit într-o fugă la fiică-să (Soacra Mică) să-i aprecieze fotrografiile de la nuntă: “Nu-i aşa că-s frumos mire? Şi mustăţile mi le-ar ras! Uite atent acolo!” Cu riscul de a fi dezmoştenită mi-am cârnit naşul într-o parte şi aşa destul cârnit de la natură.
Câte femei au şansa să se căsătorească după 50 de ani în MD? Fără burtă, graţioase, elegante, îngrijite dar, Maică Precistă, cu ce apreciere de sine joasă.
Mulţumesc mamelor pentru educaţia de sclavă!
Tata, mulţumesc pentru tupeul şi încrederea pe care mi-ai transmis-o! Te pup!
Notă: Nu-mi începeţi cu “generalizezi” şi blablabla. Nu generalizez. E o impresie ge-ne-ra-lă şi strict personală. Aveţi dreptul şi voi la opinie diferită.