Proiectul botanic al soacrei mici “Foaie verde Amsterdam”* trebuia să fie finalizat acum două săptamâini cu o tufă roz horboţică drept pe masa de Crăciun. Trei luni de speranţe şi aşteptare în total. Eşuat cu brio. Nici n-am scos floarea de la întuneric să nu mă indispun.
Socrul mic, fără nici un proiect, a cumpărat un bulb de pe la carrefour, nici nu mai ştiu de pe unde. Ia să vedem! zice.
He-he-he, am zis eu pufnind pe-o nară. Ai să aştepţi mult ca mine până vei vedea o frunzuliţă. Ș-apoi vei sta cu ochii pe frunza blestemată încă vreo lună ca s-o rogi să crească în lung sau lat.
L-o plantat. Bulbul.
Peste o săptămâna văd că iese.
Peste vreo două răsar nişte frunze şi mai cocoţate.
Peste trei. Vedeţi în prima poză.
Peste patru. Vedeţi în a două poză.
Şi a mea… Stă constipată aşa cum o vedeţi de luni întregi.
Voi aţi înţeles ceva? Că eu nu.
* Bulb cumpărat de la Amsterdam care trebuia să se prefacă în așa o frumusețe
Proiectul eșuat al soacrei în poze (diferența de o saptamană)
Bulbul voios al socrului mic (diferența de o saptamană)
