Tradiţii ucigaşe

Cu câţiva ani în urmă, în Marea Britanie, un kurd emigrat acolo de vreo câteva decenii şi-a ucis fiica pe motiv că aceasta îşi părăsise soţul şi avea o nouă relaţie cu un alt bărbat, încălcând astfel codul onoarei prescris de cultura lor. Împreună cu fratele său pe care l-a cooptat la o reuniune de familie, tatăl a strangulat-o ca să spele dezonoarea familiei.

Avocatul german şi-a expus astfel poziţia vizavi de clientul său (în calitate de avocat nu prea are de ales, asta e obligat să facă, indiferent de calitatea celui căruia îi apără interesele, de faptul dacă e bun sau rău). Cică, individul ucigaş e prizonierul culturii, religiei sale, care nu i-a lăsat pur şi simplu cale de alegere.

Dar dacă era atât de ataşat de cultura sa, de tradiţiile şi religia poporului său, de ce p. msii şi-a abandonat ţara şi a venit într-un ţinut al perversiunii, cum este Anglia? De ce religioşii şi patrioţii emigrează în ţări democratice, liberale şi nu rămân în oazele lor de credinţă, fanatism şi intoleranţă? Doar ateii, agnosticii, oamenii care preţuiesc democraţia nu vor alege niciodată să locuiască în astfel de state, cu excepţia poate doar a câtorva excentrici. Dacă se simt atât de deranjaţi de necredinţa, libertatea şi “desfrânarea” ţărilor adoptive, de ce nu rămân acasă?