Paradoxul Vremurilor Noastre…

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi vaste, dar minţi deșarte. Cumpărăm multe, avem mai puţin, și uităm conjugarea verbului ”a fi”. Avem case mari, familii mici, avem multe accesorii, și timp prea puțin; avem multe funcţii, însă puţine abilități, multe cunoştinţe, puţină judecată; mulţi experţi şi mult mai multe probleme, multă medicină și din ce în ce mai puţină sănătate.Bem prea mult, fumăm prea des, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne existăm, dar nu am învățat să trăim, am adăugat ani vieţii, şi nu viaţă anilor.

Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari, dar nu neaparat mai bune. Am curăţat aerul, poluând solul și invers. Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre. Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm. Am construit mai multe calculatoare care dețin mai multe informaţiiți produc mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai puţin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine; profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorţuri, case mai frumoase, dar cămine destrămate. Nişte vremuri în care sunt prea multe în vitrine, dar nimic în interior…

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timpul cu persoanele dragi, pentru că mâine s-ar putea să fie prea târziu, amintește-ți să spui o vorbă bună copilului care te venerează, pentru ca să încolțească în rod. Aminteşte-ţi să îmbrăţişezi, să oferi zîmbete și să iubești. Aceste comori nu se oferă prin leasing sau credit, ele sunt neprețuite. Aminteşte-ţi să spui mai des “Te iubesc” și ”Mulțumesc”, pentru că aceste cuvinte sunt cele mai tămăduitoae pentru trup și suflet. De Tine depinde totul: Apeşi butonul “DELETE” sau Enter, găsești pretexte sau soluții… totul este in mâinile tale… Cum iţi vei aşterne aşa vei dormi… dar nu uita, că atunci când dormi singur iți este mai frig, şi aşternutul tău e mult prea îngust… (inspirat dintr-o scrisoare lanț)


Sursa
2010-01-09 01:56:39



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

02:28:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
22:21:52Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:15:42Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:56:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
16:36:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
13:24:06Valuri de prostie —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
04:46:00DIN POEZIA FRANCEZĂ —» Leo Butnaru
19:20:08Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:52:48Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:12:00INTEROGAȚII... —» Leo Butnaru
02:06:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:26:10Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:47:00DIN REVISTA TINERILOR —» Leo Butnaru
00:11:37Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:33:59Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:01:48Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:14:58Mariana Golimaz și sărbătoarea poeziei la bibliotecă —» BPR Ungheni's Blog
07:55:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
23:08:06Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:17:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:56:30Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:05:59Nou: Castel Mimi Roșu de Bulboaca —» Fine Wine
23:04:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:48:35Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:57:01Fără Titlu —» Путепроводные Заметки