Fotografii …bune şi buuune

Reţelele de socializare sunt doldora de fotografii care înfăţişează oameni în cele mai obişnuite sau hăite ipostaze.

De obicei, adolescenţii şi tinerii plasează poze de prin localuri înfumurate (cu mult fum de ţigară sau / şi cu aere de oameni importanţi). Tinerii, de toate vârstele, mai preferă poze în  locuri de atracţie turistică, începând cu Arcul de Triumf (Chişinău, bineînţeles), preferabil lângă Turnul Eiffel, privind biruitor de lângă vreun elefant ce paşte prin Africa etc. Dacă aveţi mulţi amici pe facebook, cu puţin noroc puteţi descoperi vreo mutriţă cunoscută, zâmbind satisfăcută lângă nişte fosile de mamut, în locul unde s-a descompus bietul animal.

În special tinerii adoră să-şi arate muşchii, iar tinerele să lase la vedere câte un decolteu fără sutien. Unele din aceste poze merită trimise la concursuri de frumuseţe şi erotism, chiar vorbesc serios. Pe mine mă excită pozele făcute în fotoliului şefului (care, bineînţeles, lipseşte în timpul sesiunii foto), pentru că mă furnică la stomac dacă nu-i fotoliul meu pe fundal.

Există şi categoria de oameni care au cea mai mare încredere că există tinereţe fără bătrâneţe, viaţă fără de moarte şi iubire fără farfurii zburătoare – sunt cei care plasează poze proaspete de la nunta lor. Probabil că o să vedeţi unele din pozele respective când mă apuc să scriu pe blog (şi o să am permisiunea publicării) despre ce cred eu că înseamnă o nuntă de pomină. Chiar am văzut pe facebook poze de nuntă f. inspirate, nebune, duuulci, parcă m-aş mai mărita odată …pardon, vroiam să zic …parcă nu mai am răbdare să ajung la nunta de argint (s-o creadă soţu-meu ).

Există şi un grup de tineri părinţi care în fiecare poză arată lumii odoarele lor. Sunt unele poze cu bebeluşi în dantele scumpe sau haine de brand şi mămici de tipul coperţilor glamour. Sunt profiluri, în stil lejer şi fericit, de persoane din clasa de mijloc, unde copiii strălucesc de fericire în hăinuţele lor donate de la copiii prietenilor sau cumpărate de la reduceri şi second-hand. Sunt şi copii de jurnalişti, ONGişti şi alţi reprezentaţi ai obştimii nepretenţioase, copii care sunt acolo pentru că au fost prinşi făcând o trebuşoară interesantă şi nu pentru că erau echipaţi cu noua colecţie de la Orchestra. Eu ador să admir poze cu copii (sur)prinşi în activităţile lor zilnice: fericiţi, importanţi, absorbiţi de proces. Eu voi mai scrie despre fotografii, că e vacanţă şi am timp să mă inspir din pozele ordonate în albume electronice. Acum vă fac cunoştinţă cu Andreika, am cerut voie mamei sale să vi-l prezint, râdeţi tare că nu-l deranjaţi!

Foto de Irina Tarasenco.