Crăciun Fericit, a doua oară!

Astăzi m-am eliberat mai repede de la muncă. Doar e Ajunul Crăciunului. Poate vă miraţi că sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi, pentru mine, însă, această sărbătoare este importantă. Nu-mi permit să nu sărbătoresc Crăciunul odată cu mama. Crăciunul pe stil vechi este ca numele meu de familie, Cojocari, îmi arată ca o busolă, care e îndreptată tot timpul spre Nord, de unde mă trag. Vin din Republica Moldova, un pământ românesc înstrăinat de soartă şi istorie.

Istoria a făcut ca ruşilor să nu le convină numele de familie, Cojocaru, să nu li se pară suficient de rusesc, aşa că i-au trântit un “i” scurt în coadă. Kajakari au fost bunicii şi părinţii mei toată viaţa, bine că nu ne-au schimbat în Tulupov, Cojocari sunt eu şi nici nu am de gând să-mi schimb numele. Este ca o rană de care nu pot scăpa şi, atunci, o port ca pe o dovadă a istoriei personale. Revenin la Crăciunul, care ca şi numele, mi-a fost cumva legat de o soartă mai grea, mai deosebită. Totuşi, l-am sărbători de mic, l-am sărbătorit chiar şi atunci când, mare fiind, nu mai mergeam să colind, îl sărbătoresc şi acum când sunt departe de fraţi şi părinţi. Sărbătoresc chiar dacă în jurul meu nu e Crăciun, ci Boboteaza. Sunt cel care sunt şi de mine nu fug, parcă aşa spune o vorbă.

Sincer, recunosc, sunt un pic ciudat, ca şi foarte mulţi moldoveni: avem două Crăciunuri. Nu ar fi rău, dacă în Republica Moldova luna ianuarie nu ar fi decretată aproape toată liberă. Doar asta mă deranjează, în rest, sunt oleacă ipocriţi cei care ne cer să renunţăm la Crăciunul pe stil vechi şi să trecem la cel pe stil nou. Ca să merg cu sinceritatea mea acolo unde mulţi nu-şi permit: îmi place să fiu diferit, îmi place să am două Crăciunuri. Unul cu toţi cei care mă înconjoară, cu toţi colegii, amicii, prietenii mei români şi al doilea doar al meu. Bine, al nostru, al moldovenilor.

Astăzi m-am eliberat mai repede. Închei acest articol şi mă duc să ajut la curăţenie, merg la cumpărături, iar după aceea vin oaspeţii. Nişte prieteni foarte buni de la Chişinău, oameni extraordinari, nişte prieteni din Bucureşti, moldoveni şi ei. Sărbătorim Ajunul! Crăciun fericit!, chiar dacă a doua oară.