Anii mei! I-am risipit, I-am risipit!

Pentru mine, copil fiind, una din cele mai captivante istorii povestite de tatăl meu înfocat era cea a unui bătrân întors la Dumnezeu la o vârstă înaintată.

Biserica se rugase timp de decenii pentru acest om. El însă fusese tare şi încăpăţânat. De data aceasta însă, nu ştiu cum, apăruse în adunare în timp ce tatăl meu predica.

La sfârşitul serviciului, în timpul unei cântări, spre surpriza tuturor, a venit în faţă şi l-a luat de mână pe tatăl meu. În timp ce adunarea era eliberată, au luat loc pe o bancă din faţă.

Dumnezeu îi deschisese inima către Evanghelia lui Hristos, fusese eliberat de păcate şi primise viaţa veşnică.

Ştia aceasta, dar totuşi nu se putea opri din plâns, şi spunea, în timp ce lacrimile curgeau pe faţa lui zbârcită—şi vai, ce impact au făcut aceste cuvinte asupra mea ascultându-l pe tatăl meu povestindu-ne înlăcrimat această întâm-plare reală—“Anii mei! I-am risipit! I-am risipit!”

Nu-ți irosi viața, John piper