O limbă în plus

S-a vorbit și s-a tot vorbit despre situația glotică din Republica Moldova încât unora deja le stă de-a curmezișul asemenea discuții. Dar problema rămâne la fel de actuală astăzi ca și acum 20 de ani. Și nu se va discuta despre altceva decât identitate, limbă, naționalism până când nu va interveni o schimbare. Avem o limbă în plus la noi acasă. Limba rusă. N-ar fi cu siguranță aceasta o problemă dacă n-ar fi eclipsată limba maternă a românilor basarabeni. E un paradox în Moldova! S-a destrămat URSS deja de aproape 20 de ani, dar pentru Basarabia situația nu s-a schimbat prea mult. Este promovat în continuare același bilingvism „armonios” între limba rusă și limba română. Și nu doar atât. În magazine, stații de autobuze, bănci, funcționarii îți răspund în rusă și sunt profund indignați și jigniți când insistent le vorbești în română! Zilele acestea am observat că pe internet s-a scris mult despre filmele dublate în limba rusă și rulate la cinematograful Patria din Chișinău. Mulți oameni nemulțumiți care doresc să vadă filmele cu subtitrare în limba română. Și pe bună dreptate se revoltă. E ca și cum în Franța s-ar rula filme cu dublare în italiană, germană, engleză etc.

            A început să bată vântul schimbării și în Moldova. Sperăm să nu fie doar o iluzie. Și mai sperăm ca politicienii să nu mai ignore faptul că problema limbii e cu adevărat o mare problemă. Să se revină la normalitate e ceva ce ne dorim din tot sufletul! E timpul să nu ne mai ferim să „jignim” limba rusă și să repunem în drepturi limba noastră maternă, frumoasă, melodioasă și adevărată. Nu limba moldovenească. Ea nu există, e doar o formulă nerușinată, un paravan meschin al unei politici dăunătoare. O limbă în plus nu e niciodată o nenorocire, dar cu o singură condiție – să fie într-adevăr în plus. Nu mă deranjează faptul că vorbesc limba rusă, așa cum mă bucur că pot comunica în limba franceză. Dar să fiu înțeleasă bine, nici o altă limbă nu are dreptul să eclipseze româna la ea acasă. Cred că e timpul ca rolul de Cenușăreasă să nu mai fie distribuit limbii române. Și dacă vrem cu adevărat ca lucrurile să se schimbe, trebuie  să ne dorim asta cu toții, să luăm atitudine împreună, nu doar izolat, să schimbăm ceva în realitate nu doar pe bloguri, pagini de internet. Pe toți ne afectează această nedreptate, fiecare școală suferă, orice publicație și orice intelectual, vânzător ori simplu cetățean. E datoria noastră să readucem limba română la ea acasă!