mi se strâng amintirile
asemeni unui stol de rândunici albastre în adâncul
unei fântâni cu şoapte
îşi fac cuib sub streaşina din partea stângă
a pieptului meu
ca şi cum ar vrea să-mi adoarmă acolo
toată copilăria
cuminţind-o
din ochii mi se prelinge încă
puf de păpădie,
iar pe deget ţin şi acum acuarelă
pentru a picta cerul în sunete
crude
dar, cine poate ţine în căuşul aripilor un copil
care aleargă prin noi
ca şi-ntr-o mare de chemări,
de chemări,
de chemări...?
(Sursa foto: redbubble)
