Dor de fiară
îmi strigi din noaptea sîngerîndă
unde îmi sunt copiii?
şi plîng pe-ascuns cînd moare mintea ta
amnezică nu mai ţii minte
cum i-am ucis chiar noi sub cerul sudic
şi i-am mîncat flămînzi cu dor de fiară-n ochi…
îmi strigi din peştera unde am fost fraţi gemeni
unde îmi sunt pădurile?
şi plîng cu aurora boreală-n amintire
chiar noi cu mîna noastră le-am dat foc
şi în beţie am privit cum păsările mor
ne-am împuşcat prietenii în spate
ecoul revenirii a mai rămas în dor de fiară…
atingi lumina care nu ne mai înţelege
unde ne este setea de viaţă?
şi plîng, nici tu nu o-nţelegi dezamăgită
cu verbul răvăşit ridici ochii spre cer
prin vis braţele proprii te sugrumă
e timpul să plecăm de-aici cu dor de fiară-n ochi…
îmi strigi cu ochi de cîine credincios
unde-am pierdut iubirea?
nu ne mai recunoaştem mama
care zideşte copii din lut, noi îi zdrobim cu patul armei
şi ne drogăm din nou, să fie mai uşor a plînge
nu mai avem unde pleca de-aici
ne zboară inima din piept… e dor de fiară…
Sursa
2010-01-03 02:49:53