RE: Ateismul meu

M-am născut ca toţi copii obişnuiţi, la policlinica număru’ 2, într-o seara de februarie. Ca şi toţi copiii, de mititel am crescut cu ideea că Dumnezeu stă sus şi vede tot ce facem. Şi deşi nu m-am făcut uşă de biserică, eram copil cuminte (ca să nu ard în iad).

Pe la o vreme am început să mă interesez de bătrânel. La vreo 5 ani a fost prima tentativă de citire a Biblie, pe care am abandonat-o după prima pagină. Plictiseală. Tot pe atunci tata era bossu’ pe construirea unei biserici catolice, care acuma e principala lor biserică. Acolo am pus mâna pe o biblie pentru copii. Tot de acolo am mai luat şi alte cărţi, printre care una care-l explică pe Moş Nicolae. “Blin, are sens”, mă gândeam eu.

Citeşte mai departe »