Revelionul la moldoveni

Recunosc, este pentru prima dată când am făcut-o. În alţi ani nu mi se întâmpla să privesc revelionul la moldoveni. Iar de data asta am dat de programul respectiv şi m-a impresionat aşa de tare, că aproape m-a paralizat pe o vreme, de n-am mai putut face o mişcare. Aşa că m-am uitat până la urmă la nu ştiu ce concert cu şlagărele anului 2009. Trebuie să vă spun că eu nu ştiu de loc who is who în estrada moldovenească, şi nu prea ştiam până acum ce interpretează vedetele autohtone. Cu ocazia revelionului, am aflat. Nişte adevărate telenovele muzicale.

Aşadar, interpreţii moldoveni au piese de două feluri: în română şi în engleză.

O piesă în engleză presupune că vreo cântăreaţă autohtonă apare pe scenă într-o rochie cu un decolteu până la buric, în cizme mai sus de genunchi, şi începe a face ceva, care chipurile se cheamă dans: dă părul din şuviţe încleiate pe spate, depărtează picioarele pentru a avea un echilibru mai bun, ridică microfonul cât mai sus, şi începe a urla ceva în el.

În acelaşi timp face cu fundul un fel de mişcări agresive, de-ai crede că-i un motor cu piston în patru timpi. Bănuiesc, asta ar fi idea moldovenilor despre senzualitate, să urli în microfon “I wanna be with you baby” şi să arăţi şi cum.

Dacă piesa-i în română, cântăreaţa poartă o rochie vaporoasă, dintr-o stofă mătăsoasă, şi se mişcă în felul următor: merge vioi doi paşi înainte, doi lateral, şi doi înapoi, apoi ia în mână un fald al rochiei şi începe a se roti în jurul propriei osii. În timpul refrenului, pune ambele mâini pe coşul pieptului, şi le desface în părţi, pe măsură ce începe a ţipa mai tare. Asta este conceptul moldovenesc despre feminitate, gingăşie, dragoste romantică, pură.

Au fost şi vreo câţiva interpreţi, pe care i-am văzut şi era să-mi vărs şi maţele. Pe lângă mutrele senzuale pe care încercau să le facă, mai şi cântau nişte piese pline de sensuri. …”Primăvara a venit, draga mea, Florile au înflorit, draga mea, Jumătatea eu, jumătate tu, Vino şi alină-mi sufletul”.

La fel de bine puteau să cânte: “Este foarte frig afară, Vine Anul Nou în ţară.” Cântăreţii tot stăteau cu picioarele depărtate, dar nu dădeau sexos din fund, ci bâţâiau în tactul melodiei, dintr-un picior, apăsând cu călcâiul în podea.

Face să mai vorbesc despre lucruri evidente? Că avem o televiziune publică de rahat este deja axiomatic. Că estrada noastră ne crede idioţi, servindu-ne şabloane ieftine, la fel.

După ce m-am uitat la programul ăsta, am înţeles că la moldoveni industria de divertisment te crede ori piţipoancă cu doi neuroni în cap, ori gospodină plină de pasiune, gata să-şi scoată rochia de mătase, şi să spele cu ea podelele. De dragul bărbatul iubit, bineînţeles, care poate fi doar de un fel: şters ca zăpada murdară pe străzile Chişinăului în ianuarie, dar care ştie să spună banalul “vino şi alină-mi sufletul”, indiferent pe câte becuri ar călca.

Păcat că scrisoarea pentru Moş Crăciun a fost deja scrisă şi trimisă. Că de nu, poate îl rugam să le pună vedetelor noastre de carton câte o sapă în mână şi să-i trimită la munci agricole, laolaltă cu producătorii, regizorii, scenariştii şi toţi ceilalţi care au tupeul să-şi bată joc de noi, crezându-ne nişte retardaţi.

• Lupul Sur